Pe 27 aprilie, este prăznuit Sfantul Apostol Simeon, ruda Domnului.
Sfântul Apostol Simeon a fost fiul lui Cleopa, fratele lui losif, logodnicul Maicii Domnului. Sfântul Simeon a făcut parte din cei Şaptezeci de Apostoli ai Mântuitorului. Acesta a predicat Evanghelia lui Hristos în ludeea.
După moartea Sfântului Apostol Iacob, vărul său, Sfântul Apostol Simeon a fost numit Episcop al Ierusalimului, păstorind până la o vârstă înaintată. Potrivit istoricului Eusebiu, acesta a fost al doilea Episcop al Ierusalimului. Tradiţia spune că atunci când a primit cununa muceniciei, în timpul împăratului Traian, Sfântul Apostol Simeon avea peste o sută de ani. Izbucnind în Palestina o persecuţie atât asupra iudeilor, cât şi asupra creştinilor, bătrânul Episcop Simeon a fost prins şi supus la chinuri cumplite. Sfântul Apostol Simeon a murit fiind răstignit asemenea Domnului.
În jurul anului 106, a început prigoana declanşată de împăratul Traian, când, la ordinul consulului Attikus, au fost persecutaţi nu numai creştinii, ci şi toţi urmaşii lui David. Tot atunci, câţiva eretici pe care îi combătuse în trecut l-au denunţat romanilor pe Sfântul Ierarh Simeon, episcopul care timp de 26 (sau 23) de ani şi-a păstorit neîncetat turma.
A fost supus la torturi de tot felul, timp de mai multe zile, arătând atâta îndrăzneală încât consulul şi ceilalţi se întrebau cum de acel bătrân în vârstă de 120 de ani putea să îndure astfel de chinuri. Cu toate acestea, l-au condamnat la moarte prin răstignire. Cu bucurie că urmează morţii Domnului, Sfântul Simeon s-a învrednicit să primească în cer cununa de biruinţă a muceniciei.
Rugăciunea de dimineață scrisă de Părintele Arsenie Boca
"Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine. Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus ţină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haina, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.
Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News