Calendar Creștin Ortodox. Sărbătoare mare pe 14 septembrie: De ce se ține post aspru

Citește și - Criză de spațiu la o școală de top din Cluj. Se caută o nouă clădire, după cererile tot mai mari de transfer. Zeci de dosare au fost respinse

Este vorba despre sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, numită în popor și ”Ziua Crucii”. Este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. Dacă ne uităm atât în calendarul ortodox din 2024, cât și în cele din anii anteriori, vom vedea faptul că ziua de 14 septembrie este marcată ca fiind zi de post aspru în orice zi a săptămânii ar pica, pentru că aduce aminte de patimile şi de moartea Mântuitorului Iisus Hristos pentru a ne răscumpăra.

De când a început cinstirea Sfintei Cruci încă din vremuri apostolice

Cinstirea Sfintei Cruci a început încă din vremuri apostolice. De exemplu, Sfântul Apostol Pavel le scria astfel galatenilor, în cea de-a patra Epistolă a sa, vorbindu-le despre taina Crucii: „Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume” (Galateni 6, 14). În altă parte, tot el spune:

„Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1, 18). Încredințați de relevanța pe care Sfânta Cruce o are în viața lor, prin sfințirea ei de către Iisus Hristos, creștinii primelor veacuri, au străbătut trei sute de ani de prigoane, până când a ajuns împărat la Roma Constantin cel Mare (306-337).

Cine a aflat Crucea Mântuitorului și ce minune s-a produs

Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci are legături cu două evenimente cruciale din istoria Bisericii. Vom insista asupra primului eveniment, respectiv aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos, precum și înălţarea ei solemnă în văzul poporului de către patriarhul Macarie al Ierusalimului, la data de 14 septembrie 335. Al doilea moment este aducerea Crucii de la perşi în anul 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius.

Sfântul Mare Împărat Constantin cel Mare (306-337) dorea să găsească Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul şi pentru aceasta a trimis-o la Ierusalim pe mama sa, împărăteasa Elena.

De când a început praznicul "înălţării cinstitei Cruci a Domnului"

Pe parcursul timpului, pe locul unde se afla îngropată Crucea, a fost construit un templu păgân. După dărâmarea acestuia şi săparea în adâncime, au fost găsite trei cruci. Alături de ele era o inscripţie pe care scria "Iisus nazarineanul, regele iudeilor". Neştiind care este crucea adevărată pe care fusese răstignit Iisus Hristos, au fost puse pe rând deasupra unui mort. Acesta, la atingerea uneia dintre cele trei cruci, a înviat şi s-a ridicat.

Împărăteasa Elena a primit cu mare bucurie Crucea pe care s-a răstignit Mântuitorul, i s-a închinat şi a sărutat-o. La fel a făcut şi toată suita împărătească. însă mulţimile nu puteau să vadă şi să sărute Sfânta Cruce, şi doreau ca cel puţin de departe s-o poată vedea. Atunci Macarie, patriarhul Ierusalimului, stând la un loc mai înalt, a făcut înălţarea. Și a arătat cinstita cruce mulţimii. Ei au strigat: "Doamne miluieşte". Şi de atunci a început praznicul "înălţării cinstitei Cruci a Domnului".

Deasupra Sfântului Mormânt şi în apropierea locului unde a fost găsită Sfânta Cruce, Sfinţii Împăraţi Constantin cel Mare şi mama sa, Elena, au zidit Biserica Învierii Domnului, sfinţită la data de 13 septembrie 335. A doua zi, la 14 septembrie, patriarhul Macarie al Ierusalimului a arătat din nou, de pe amvonul bisericii, sfântul lemn al Crucii Răstignirii, pentru ca toţi cei de faţă să-l vadă. De atunci, această zi a rămas definitiv ca sărbătoare a "Înălţării" sau "Arătării" Sfintei Cruci.

Taina mântuirii neamului omenesc. Ce spune părintele Ilie Cleopa

Taina cea mare a Crucii este ascunsă în taina mântuirii neamului omenesc, care s-a pregătit chiar de la întemeierea lumii. Crucea lui Hristos este cel dintâi altar de jertfă al Bisericii creştine pentru că pe dânsa S-a jertfit Mântuitorul lumii şi a sfinţit-o cu Sângele Său, iar pe noi ne-a răscumpărat din robia păcatului, spune părintele Cleopa Ilie. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; vol. "Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an", arhim. Cleopa Ilie, 1996)

"Fără suferinţă şi fără cruce în viaţă nu este mântuire", spune părintele Cleopa Ilie. "Ştiţi cum se ruga Iisus Hristos către Tatăl în Ghetimani, în noaptea patimilor: 'Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti' (Matei 26, 39). Şi n-a trecut de la Hristos paharul suferinţei şi al morţii, căci aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze pentru noi păcătoşii. Fără moarte, nu este înviere. Fără cruce, fără durere pe pământ, nu este iertare, nu sunt sfinţi, nici bucuria mântuirii în cer pentru noi toţi.

Câţi dintre noi nu am vrea să ne mântuim fără osteneală şi fără ispite, adică în odihnă, sănătate şi îndestulare. Dar aceasta nu se poate. Câţi dintre creştini nu ar vrea să-şi schimbe crucea vieţii cu alta mai uşoară. Dar nici asta nu se poate, căci fiecare îşi duce crucea pe care şi-a ales-o şi pe care i-a rânduit-o Dumnezeu" ("Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an", 1996), conform Agerpres.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News