Prezența unui nodul la tiroidă nu trebuie să ne lase indiferenți, pentru că uneori poate semnala prezența unei boli incurabile. Cancerul de tiroidă este cea mai frecventă formă de afecţiune malignă a glandelor endocrine.
Cancerul tiroidian, cea mai frecventă formă de boală malignă a glandelor endocrine, este destul de rar, alcătuind 1-2% din totalitatea tumorilor maligne. Boala este depistată mai des la femeile cu vârsta între 40 şi 60 de ani, cu incidenţă mai mare la menopauză. La bărbaţi, apare mai des în intervalul de vârstă 60-70 de ani.
Hormonii tiroidieni reglează metabolismul și funcțiile organelor interne, iar orice tulburare a funcționării tiroidei mișcorează sau accelerează procesele chimice din organism. Glanda tiroidă seamănă cu un fluture și se află în regiunea anterioară a gâtului. Este formată din doi lobi uniți printr-o punte numită istm și are o greutate aproximativă de 20-30 g. În interiorul acestei glande se găsește o proteină (tiroglobulină), din care sunt sintetizați hormonii triiodotironina (T3) și tiroxina (T4). Creșterea și producerea T3 și a T4 sunt controlate de un alt hormon, TSH, secretat de hipofiză, o glandă situată la nivelul creierului, într-o structură osoasă numită șa turcească. De asemenea, tiroida secretă calcitonina, hormon care ajută la controlul nivelului calciului în sânge.
Nu sunt cunoscute pe deplin cauzele apariției bolii, dar unele cercetări recente arată că una din cauze ar fi o modificare genetică transmisă de părinţi copiilor, risc care poate fi evaluat prin teste genetice. Există şi factori favorizanți precum expunerea la radiații precum cele din cadrul unor accidente nucleare. Incidenţa cancerului tiroidian a fost mai mare la copiii expuşi radiaţiilor după accidentul nuclear de la Cernobîl. Radioterapia la nivelul gâtului sau capului la vârste fragede este, de asemenea, un factor implicat în apariţia bolii. Atât deficitul, cât şi excesul de iod pot expune unui risc mai mare de apariţie a cancerului tiroidian. Şi unele boli prezintă un risc crescut de apariţie a cancerului de tiroidă, printre acestea numărându-se polipoza adenomatoasă familială, sindromul Cowden şi sindromul Carney.
Carcinom papilar este cea mai frecventă formă de cancer de tiroidă, femeile având un risc de trei ori mai mare de a fi diagnosticate cu această boală. De obicei, evoluează lent.
Carcinom folicular. Acest tip de cancer tiroidian poate fi cauzat de lipsa de iod. Apare mai ales la cei în vârstă. La fel ca și carcinomul papilar, este un cancer diferențiat (celulele au caracteristicile țesutului tiroidian normal).
Medular. Este un tip de cancer derivat din celulele parafoliculare „C” ale tiroidei, care secretă calcitonină, hormon implicat în reglarea calciului.
Anaplastic. Este o formă agresivă de cancer. Are o evoluție rapidă și apare mai ales la persoanele în vârstă.
De obicei, în stadiul inițial, cancerul tiroidian nu este însoțit de simptome. Pe măsură ce boala avansează, apar simptome precum: o umflătură nedureroasă în zona gâtului, dificultatea de a înghiți sau de a respira, răgușeală. Trebuie să alarmeze un nodul care crește într-un timp scurt, asociat cu mărirea nodulilor limfatici. De asemenea, durerea în gât care nu se ameliorează este un simptom.
Pentru diagnosticarea cancerului tiroidian, se recomandă teste ale funcţiei tiroidiene, ecografie, scintigrafie şi biopsie. La ecografie, nodulii tiroidieni suspecți prezintă anumite caracteristici precum prezența microcalcificărilor și marginile neregulate. Scintigrafia va arăta un nodul „rece” (nu captează iodul), diagnosticul fiind pus cu ajutorul puncției tiroidiene cu ac subțire.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu