Când și cum se aduc prejudicii economiei românești?

 Se caută și se calculează prejudicii de multe zerouri dar, cel puțin până acum, recuperările s-au cifrat la mult mai puține zerouri sau au rămas doar în sfera virtualului.

Problema "prejudiciului" rămâne însă extrem de importantă în actuala perioadă deoarece fără clarificarea ei conceptuală și instituțională viitorul economiei românești este mai mult decât sumbru.

De ce este problema prejudiciului atât de importantă ?

Pentrucă nu prejudiciul ca atare este cheia problemei ci modul cum este apreciat acesta.
Conceptual, prejudiciul , raportat la economie , este o daună sau o pagubă. Din acest punct de vedere, există după părerea mea trei moduri de interpretare a acestuia.

Primul este acela stricto senso adică , pur și simplu, paguba sau dauna adusă banului public (surse bugetare și fonduri atrase ) prin diferite feluri de malversațiune economică (evaziune, delapidare, escrocherie, fraudă, hoție, deturnare de fonduri publice). Acest mod de tratare a prejudiciului ar trebui să fie obiectul central și logic al constituirii dosarelor de către procurori, în special de către cei de la Departamentul Național Anticorupție.

Cercetările de până acum privind falsificarea licitațiilor pentru achiziții publice, contractele oneroase cu bugetul, despăgubirile supraevaluate prin sistemul ANRP, evaziunile fiscale, deturnarea unor fonduri europene, etc sunt perfect justificate din punctul de vedere al daunelor aduse economiei și au drept consecință cunatificarea unor sume considerate prejudicii supuse recuperării. Nimeni și nimic nu pot contesta faptul că astfel de sume au adus pagube economiei prin sustragerea unor fonduri de finanțare a bugetului , ca potențial de dezvoltare a economiei și de satisfacere mai bună a nevoilor naționale.

Este cazul în care " prejudiciul" își găsește în totalitate sensul , contribuind nu numai la justificarea campaniei anticorupție dar și la crearea unor condiții favorabile dezvoltării sustenabile a economiei.

Al doilea mod de tratare ridică, în înțelegerea mea, un serios semn de întrebare din puntul de vedere al sensului și rolului " prejudiciului". Este cazul unor prejudicii pe care dosarele întocmite de către procurori le consideră a fi cele provenite din subvențiile acordate unor sectoare, ramuri sau chiar producției unor sortimente de produse industriale sau agricole.

Citez, pentru exemplificare: "În rechizitoriul, procurorii DNA au dispus disjungerea cauzei în cazul miniştrilor şi a altor funcţionari publici sau demnitari, precum şi altor persoane, implicaţi în circuitul proiectului de HG sau în demersurile pentru susţinerea actului normativ privind acordarea de subvenţii la achiziţia de îngrăşăminte din producţia internă, act normativ care ar fi fost profitabil pentru afacerile grupului Interagro...DNA menţionează că pe parcusul urmăririi penale au rezultat date potrivit cărora anumiţi miniştri, din cadrul Guvernului, au susţinut proiectul de act normativ care l-ar fi favorizat pe Ioan Niculae, patronul Interagro, şi ar fi produs prejudicii evidente României, atât pe plan european, cât şi bugetului de stat". ( Mediafax.28/04/2016).

Din acest comunicat înțelegem că: a). Membri ai guvernului au susținut emiterea unui HG prin care se acordau subvenții la achiziția de îngrășăminte din producția internă ; b). HG l-a favorizat pe Ioan Nicolae ; c) HG ar fi produs prejudicii evidente României, atât pe plan european cât și bugetului de stat.

Din punctul meu de vedere, toate aceste argumente ale DNA sunt nu numai discutabile dar și evident emanația unei opinii strict contabile fără nicio viziune și nici o notă de înțelegere a intereselor naționale. Să analizăm rând cu rînd : dacă membrii Guvernului au fost de acord să dea subvenții înseamnă că aceștia au dorit să apere economia românească de concurența străină ( vezi dumpingul practicat la acea dată de concurența poloneză) prin sprijinirea producției interne aflată în dificultate concurențională ( vezi evoluția prețului gazului) ; dacă l-au favorizat pe Ioan Nicolae, posibil, dar în realitate au favorizat miile de locuri de muncă dezvoltate de către patronul român Ioan Nicolae ; este greu de înțeles ce prejudicii evidente a produs României atât pe plan european cât și bugetului de stat. Totuși, dacă ne străduim, am putea desluși teama procurorilor de eventuale sancțiuni din partea UE. Dacă s-ar cunoaște realitatea pieței unice europene , atunci s-ar fi văzut că toate țările membre își apără producția internă și locurile de muncă prin o mie și una forme de subvenționare. Este de notorietate faptul că după căderea pieței laptelui în UE, Polonia își subvenționează producătorii printr-o măsură ingenioasă fără a deranja UE. Nu subvenționează producția de lapte dar acordă facilități fiscale carburantului utilizat la transportul laptelui. Concluzia : se pot găsi forme de ocolire a birocrației de la Bruxelles dacă într-adevăr se vrea protejarea economiei naționale. S-au adus pagube bugetului ? Da, dacă se privește contabil și mecanicist dar, într-o viziune mai largă s-ar vedea că subvențiile date acum aduc în viitor bugetului multiplicarera sumelor acordate drept subvenții.

În astfel de cazuri, ar trebui pusă în balanță legalitatea cu oportunitatea, altfel s-ar putea ca ceea ce se consideră prejudiciu să fie.. tocmai invers. Deocamdată, o astfel de interpretare a prejudiciului este similară cu zicala care spune că atunci când pomul are omizi trebuie să omori omizile nu să tai pomul.

Desigur, dacă membrii Guvernului au cerut beneficii personale pentru a rezolva problema, procurorii trebuie să intervină dar ar fi cazul să ne gândim și la necesitatea legalizării lobby-ului.

Al treilea mod de tratare ar trebui să interpreteaze prejudiciul ca fiind unul "potențial". Este un mod pe care DNA încă nu îl are în vedere dar ar fi urgent necesar să-l studieze.

Consider " prejudiciul potențial" dauna sau paguba certă și cuantificabilă adusă economiei naționale prin efectele în timp a incapacității sau malversiunii instituționale de a utiliza surse de finanțare cuvenite statului în mod legal prin atributele participării sale la organizații internaționale integratoare (UE) sau de finanțare ( FMI, BM, etc) ca și prin nerecuperarea creanțelor internaționale.

Este evident, de exemplu, că blocarea atragerii fondurilor europene prin incompetența reponsabililor guvernamentali au determinat doar de la începutul anului 2016 falimentarea a cca. 2000 de firme și pierderea a cca. 6000 de locuri de muncă. (vezi:" Informații privind contabilitatea fondurilor europene"/04/2016). Sunt pierderi importante ce pot fi estimate valoric și considerate prejudicii sub responsabilitatea directă a unor persoane din conducerea instituțiilor guvernamentale de resort. Desigur, există și instituția " responsabilității guvernamentale " dar maniera deplorabilă în care se aplică sau lipsa totală de responsabilitate a unui guvern apolitic ar justifica preluarea unor astfel de prejudicii de către cercetările DNA.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News