A fost și bine vreodată sub dictatura lui Ceaușescu?
Jurnalistul Val Vâlcu și sociologul Alfred Bulai au rememorat împreună mai multe aspecte din vremea comunismului, de la păturile sociale și diferențele între săraci și bogați la cenzură, mesaje criptate în filme și versuri muzicale și libertatea de exprimare.
Se zice că perioada anilor '70 din fostul regim ar fi fost lipsită de griji. Oamenii aveau ce mânca, se găseau de toate, nimeni nu se plângea de nimic. Greutățile au venit abia apoi, în anii "80, odată cu restricțiile impuse pentru achitarea datoriei externe (raționalizarea alimentelor, economie la curent, program scurt la TV, posibilități de recreere reduse etc).
Alfred Bulai: Nu uita că-n anii '70 există perioada aia de deschidere, dar exista o inerție încă mare. Eu am prins anii '70 cu program tv până la 12 noaptea. Mai târziu programul se oprea la 10 seara cu Hora Unirii. De la 8 la 10 era nebunie totală. Știi ce bine a făcut societății românești? Fie vorba între noi, am mers la teatru, a trebuit să citim cărți, că n-aveai ce să vezi la două ore de televizor.
Val Vâlcu: La Muzica se găseau numai discuri cu muzică simfonică. Și, având un pick-up din ăla șmecher cu braț care se lăsa singur, am luat și discuri, Când am ascultat prima dată am rămas mască. Ăștia tineri n-au de unde acum, că îi bombardează YouTube-ul...
Dar fii atent! Înainte să ajung în București, în '75 - '76, Heavy Rotation la radio - Rivers of Babilon, Boney M. Păi aia e din Biblie! Lava Babilonului... deci cenzura la sânge! Și aveai tot felul de ziceri din Biblie - uită-te la bârna din ochii tăi înainte să vezi paiul din ochii altora etc. Și mi-am adus aminte de Taxi cu Irina Nistor, știi că mai traducea și de la ea.
Alfred Bulai: Atunci când crește presiunea socială, puterea e mai dură! Tocmai pentru că se teme că există reacții că ei, de fapt, pun piciorul pe grumaz și, de aici, sigur - perioada cea mai nasoală posibil care a fost în anii '80. A fost nasol atunci pentru că era mișto în anii '70. Adică era o diferență inimaginabilă. Eu am prins o copilărie în care nu exista ideea că n-am ce mânca, era foarte ieftin totul.
Mama, secretară la ASE, ne creștea singură, deci nu dădea pe-afară cu banii. Dar găseai orice, oricând. Sigur, ăsta era nivelul nostru în România. Au fost țări din lagărul comunist care au dus-o mai bine decât noi, adică nici măcar noi nu stăteam cel mai bine.
Val Vâlcu: Când te gândești ce stupizenie... ce populație sărăcită, înfometată, nu autostrăzi, nu nimic...
Alfred Bulai: Păi asta-i istoria.
Vâl Vâlcu: Da, dar sunt unii acum care zic - uite dom'le ce-a făcut Ceaușescu, parcă ar fi cărat el cărămizi cu cârca (n.r. Casa Poporului).
Alfred Bulai: Problema e că o parte din români sunt săraci fără să se mai construiască ceva neapărat. Există oameni care trăiesc foarte bine azi, oameni care trăiesc uluitor de bine azi, unii - atât de bogați că sunt chiar "nesimțiți", dar există și oameni care o duc prost și există și oameni care o duc foarte, foarte prost. Avem o societate înalt polarizată, cu diferențe mari de tot. Putem, sigur, să vedem partea plină a paharului astăzi, că ai multe lucruri! Apropos de discuțiile astea pe care le avem acum. Astea, probabil, în comunism le aveai doar la tine acasă, și cu grijă să nu audă vecinii. Acum poate să vorbească toată lumea...
Emisiunea completă, aici:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News