• Când viaţa îţi oferă lămâi, gândeşte-te că altora le-a dat corcoduşe verzi. Şi lapte. Cu forţa!

Când viaţa îţi îndeasă lămâi pe gât, muşcă, strâmbă-te şi înghite! Nu te face pe tine o acritură! Şi dacă totuşi ziua de mâine se anunţă saură, las-o să vină peste tine cu lime-urile ei cu tot şi-aşa cum vine să şi plece înapoi de unde a venit. Nu-i da satisfacţia că te-a învins, pentru că în orgoliul ei de “viaţă lămâioasă” va da pe-afară cu zeamă de bucurie şi te va stropi şi mai mult cu “borşul” ei. Dacă viaţa îţi întinde o lămâie, smulge-i-o din mână, bag-o pe toată în gură şi, la final, rânjeşte-i în faţă cu tot cu strepezeala de pe dinţi. Zi-i să-ţi mai dea una, să-ţi aducă toată livada! Întărât-o! Mănâncă-i-o în faţă! Încăcreşte-o, las-o să saliveze, să bălească şi să-nghită în sec, ca să nu mai facă a doua oară!

Alţii ar vrea şi n-au

Când viaţa îţi pune felii de lămâie pe limbă, striveşte-le între măsele şi-apoi stropeşte-o între ochi! Fă-i în ciudă! Fă citronadă, limonadă, infuzii, decocturi, uleiuri esenţiale, dă-le la macerat, fă ce ştii, fă de toate! Numai fă ceva din ele! Gândeşte-te că alţii sunt nevoiţi să-şi bea ceaiul din fiecare zi fără…"lămâie". Îngrozitor! Untul şi dulceaţa ar plânge acolo, pe felia de pâine, dacă ar putea! Tu bucură-te că ai cu ce să-ţi aromatizezi micul dejun! Alţii ar vrea şi n-au.

Întoarce pagina şi apucă-te de următorul capitol!

Când viaţa îţi dă lămâi, ridică-te din praf ca un mamut rănit în talpă și pleacă de-acolo ca o felină încomată, cu glanda foamei pâlpâind a îndestulare ca după un festin de zile mari, cu os sfărâmat și fibră încă mirosind a viață! Pune pasul de-al doilea în faţa celui care te-a ţinut pe loc şi continuă-ţi umblarea prin lume, chiar şi cu buzunarele doldora de limonete! Nu te-a iubit cu adevărat? Foarte bine. Când cineva pleacă înseamnă că altcineva trebuie să ajungă. Până la urmă va fi bine. Îl uiți, te uită. Îl pierzi pe drum, te lasă-n urmă. De ce să-ți urci durerea până-n tâmple pentru cel care nu s-a sinchisit niciodată să coboare pentru tine de-acolo de sus, de pe soclul orgoliilor mute? Lasă-l să se scalde în apele gri în care-și află botezul doar trădătorii și toți nimic-făcătorii de pe fața pământului! Să stea acolo, departe de tine, cu tot cu umbrele și jocurile lui de culise! Tu lasă-i amintirea neatinsă și dormi pe partea stângă dacă știi că pe dreapta încă îl mai visezi. Treci cu pasul de ieri prin poimâinele lui ”a fost odată” și fă din ziua de azi șansă vie pentru noi cuceriri! Uită-l! Lasă-l! Stinge-l! Leapădă-l! Nu face cinste sufletului tău! Nu-ți priește jobul pentru care înduri zi de zi grimasele unui șef cu prea multă burtă și prea puțin cuget? Alege pragul deasupra căruia scrie EXIT și trece-l demn, netulburat, cu pasul drept și privirea înainte. Va mormăi burtosul câte ceva în urma ta, vei sta cu CV-ul și telefonul lângă tine zile sau luni de-acum înainte, vei mânca spaghetti reîncălzite dar măcar vei ști că ai avut curajul să întorci pagina și să-ncepi lectura unui nou capitol din viața ta.

Tot ce te-a speriat azi, te va elibera mâine

Când viaţa îţi dă lămâi, stoarce-le şi bea-le pe stomacul gol! Te vor întări în trup şi-n minte, îţi vor reînnoi sângele şi te vor umple de vlagă pentru ce te aşteaptă de-acum încolo. Te-ai convertit probabil la o nouă religie, ai renunțat la alcool, ai devenit tată, te-ai mutat în alt oraș, te-ai îngrășat la loc după ce de mai bine de-un an ai ținut dietă, te-au dat afară din echipa pentru care joci, ți-au respins împrumutul la bancă, ai primit bursă de studii la peste șapte mii de kilometri depărtare de casă, te-a părăsit soția, ți-ai pierdut ultimul salariu la jocuri de noroc, ți-au ieșit prost analizele sau ai primit un diagnostic teribil…toate sunt Începuturi. Ce faci? Storci o lămâie din multele alea aruncate-nspre tine, o iei din loc și-ncepi să-ți bătătorești cale nouă. E ca atunci când pornești de undeva din margine de câmp. Dai de iarbă înaltă, neumblată. Doar în urma pasului tău buruiana va deveni cărare. Uneori, viaţa, acritura asta care-ţi tot pune-n poală lămâi, nu-ți așterne poteci lângă degetul mare, nu te-așteaptă cu drumuri întinse și netezite de-a gata, e nevoie să mergi prin tot ce ți-ar putea pune piedici, să străbați drum necălcat pentru ca a doua, a treia, a noua oară să ai sub picioare pământuri curate și glănțuite. Să fie oare nevoie să-ți mai spun și eu că orice început e strașnic? Începuturile sperie! Câteodată mai și dor. Vin la pachet cu lamentări și nevroze, te schimbă și te preschimbă, îți încalcă regulile și îți împing limitele. S-ar putea să nu-ți placă și să vrei să te-ntorci din drum. Sunt intense, întunecoase, precare și deloc feerice. Dar mereu eliberatoare!

Când viaţa îţi dă lămâi, fă stand cu limonadă gratis!

S-o iei din punctul mort, de-acolo unde ai încetat să te mai întâmpli. Să-ncepi din nou cu nimic, cu spatele gol, fără pavăză, fără reazem și fără adepți. Să faci totul de unul singur și să crezi asemenea nebunului pasional că ziua de mâine e toată numai pentru tine și că Cerurile îți țin partea indiferent de ce gânduri te-ar putea străbate. Să treci Geneza de-a doua pe numele tău și să începi să-ți născocești singur Edenul, de la mărul cu rod zemos până la târâtoarele însolzate și pline de păcat. Să te reapuci de trăit și să le-ncepi pe toate de la capăt de lume, cu resemnare, cu înfrigurare și cu speranțe vii pentru ce va să vină. Să faci din movila de lămâi pe care Viaţa ţi-a trântit-o’n poartă…stand cu limonadă gratis pentru însetaţi, pe timp de vară. Asta înseamnă să trăieşti cu adevărat!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News