Cannes, 2013: Cronica unui palmares bănuit. Corespondență de la Magda Mihăilescu

Cu excepția filmului Heli al mexicanului Amat Escalante, toate titlurile din palmaresul celei de a 66-a ediții a festivalului de la Cannes circulau prin topurile și preferințele ziariștilor sau ale criticii. Poate nu în dreptul premiului aflat ieri seară, dar nici prea dreparte.

Neclintit de pe primul loc, începând de joia trecută, a rămas La vie d’Adèle al regizorului Abdellatif Kechiche, cu formidabila Adèle Exarchopoulos și nu mai puțin impresionanta Léa Seydoux. La conferința de presă, președintele juriului, Steven Spielberg, a numit respectiva creație „a great love story”, formulă, de altfel, la îndemâna tuturor, ceea ce nu scade cu nimic meritele peliculei care, așa cum am mai scris, trăiește prin obsesia unei performanțe, a filmării în planuri strânse, captivante pentru spectatori, care se simt chemați acolo, în poveste.

A great love story între două ființe de același sex era și Brokeback Mountain, al unia dintre membrii juriului, Ang Lee, dar emoția curgea acolo mai eliberată de anumite coordonate tehnice. Oricum, aceasta este o părere personală. Să trecem. Lui Cristian Mungiu nu i s-a părut deloc întâmplătoare coincidența dintre opiniile majorității criticilor și deciziile juriului, luate nu ușor.

A acorda distincția supremă a Cannes-ului în aceste zile în care în Franța se întețesc manifestările împotriva legii căsătoriilor între persoane de același sex, dovedește, spre cinstea cineaștilor, independența artei. Glumind, Spielberg a venit și cu o precizare: „ați văzut, eroinele mele nu sunt căsătorite”. A ținut să ne mai spună că, de altfel, timp de 13 zile nici nu a citit presa, ceea ce, între noi fie vorba, nu prea cred. Pentru a nu nedreptăți minunatele interprete, juriul a hotărât includerea în Palme d Or și a actrițelor. Anul trecut mai mult se subînțelegea o astfel de opțiune, când pe scenă au urcat Emmanuele Riva și Jean-Louis Trintignant, alături de Michael Haneke (Amour).

Altfel, din partea unui juriu ce includea în structura lui patru regizori, ceea ce nu s-a mai întâmplat din 2005, cred, era de așteptat ca filmele merituoase să-și găsească locul în palmares: Inside Llewyn Davis al fraților Coen – le Grand Prix, Tel père, tel fils al japonezuljui Kore-Eda Hirokazu – premiul penru regie, A touch Of Sin de Jia Zhange – premiul pentru scenariu. Cu încununarea actorilor Bérénice Béjo și Bruce Dern s-a rezolvat și problema filmelor le Passé al iranianului Asgar Farhadi și Nebraska de Alexander Payne.

Țara gazdă are de ce să fie fericită: după cinci ani, când câștigător era Laurent Cantet cu Entre les murs, la Palme d’Or rămâne din nou acasă. Juriul are și el de ce să fie bucuros. Deciziile lui nu sunt contestate, iar Steven Spielberg l-a îndrăgit atât de mult, încât a mărturisit că ar vrea să-l ia cu el acasă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News