Cannes 2014. Nicole Kidman: "Evident, nu mă voi mărita niciodată cu un prinț..."

Am văzut noi și actrițe mediocre intrate în familii regale. Nu este cazul ei, așa cum nu a fost nici al starului hollywoodian Grace Kelly, interpretat în filmul lui Olivier Dahan, Grace de Monaco. De altfel, ea este și singurul punct luminos din această peliculă în care aproape că nu-l recunoaștem pe regizorul emoționantului La vie en rose, dedicat lui Edith Piaf, și care i-a adus lui Marion Cotillard un Oscar.

Poate că ambiția, onorabilă, de altfel, a scenaristului Arash Amel de a ataca un adevăr în general înăbușit de uriașa cantitate de literatură melo despre o așa zisă poveste ca-n basme să fi fost inhibantă pentru Dahan. Nu a mai găsit pârghiile echilibrului. Din istoria starului care, în plină glorie, câștigătoare a unui Oscar, renunță la carieră pentru o iubire, a fost evacuată până și amintirea dragostei. Și nu trecuseră decât cinci ani de la grandioasa nuntă a secolului.

Citește și: Cannes, 2014: Prințese, pictori și croitori de lux

Rainier de Monaco, acaparat de politică, de relațiile cu Franța și cu impunătorul De Gaulle, nu înțelege nimic din frământările actriței prea repede smulse din mediul ei. Neinspirat distribuit, actorul englez Tim Roth (nu am mai văzut de mult un asemenea miscasting) pare un burghez grosolan, cu replici jignitoare. „Nu este decât un film", se justifică Grace, tentată să accepte un nou rol într-un film de Hitchcock. „Iar tu nu ești decât o actriță", răspunde augustul soț, care mai sparge și câte un pahar, la furie. Nu mai vorbesc de conflictele shakespearene inventate, cu sora uneltitoare, jinduind după tron pentru o odraslă.

Noroc cu intuiția lui Nicole Kidman care a înțeles drama tranziției de la condiția starului la datoriile princiare. A înțeles-o pe Grace pentru că, așa cum mărturisea ziariștilor, este sigură de propria disponibilitate de a renunța la cinema pentru o mare iubire. Răspuns frumos, dar cred că trebuie să privim totul și dintr-un unghi strict profesional. Kidman este o actriță inteligentă, poate juca orice rol, deși splendoarea cu care a înzestrat-o natura ar fi putut să-i limiteze gama personajelor.

Citește și: Cannes 2014-Cronica unei selecții bănuite. Un mare absent: Emir Kusturica

Oricum, rolul de acum a venit la timp, pentru a ne încânta cu eleganța unei prințese tinere, asemănările fiind uneori tulburătoare. Și nu este vorba doar de toaletele și coafurile intrate în legendă. Nu cred că respingerea familiei Grimaldi care a atacat filmul (prințesa Stéphanie a îndemnat direct la boicot) se trage din ideea însăși de a o exploata un mit, cât din adaosurile ficționale. Spectatorii îngăduitori vor savura, poate chiar unul dintre aceste momente comice și anume acela în care Hitchcock, regizorul preferat al actriței Grace Kelly, vine la Palat pentru a o convinge să accepte rolul din Marnie. Serviciul de protocol nu se lasă până nu-l învață cum să se adreseze Alteței Sale Serenissime.

Directorul artistic al festivalului, Thierry Frémaux, a tratat respingerea princiară tot cu umor, în stilul său, nu foarte diplomatic „Cum să vină la premiera de la Cannes, dacă nu i-am invitat"? Nici fermecătorul maestru de ceremonii, Lambert Wilson, nu a fost foarte protocolar când a părăsit scena, îndreptându-se glonț către Nicole Kidman, pe care a luat-o la o salsa, spre deliciul tuturor. Un neașteptat bonus oferit celor care au avut norocul de a se afla în sală.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News