Cannes, 2014: Prințese, pictori și croitori de lux
« Cannes-ul este cel mai mare festival cinematografic din lume, care debutează la mijlocul lunii mai, de obicei într-o zi ploioasă ». Este doar una dintre glumele haz de necaz de atâtea ori auzite pe seama manifestării de pe Croazetă, care își deschide porțile pentru cea de-a 67-a ediție, miercuri seara.
Cinstiți să fim nu plouă chiar de fiecare dată. În douăzeci de ani eu am prins vreo câteva ediții însorite, să tot fie șapte-opt. Una dintre acestea se anunță a fi și cea care va începe peste două ore. Chiar ar fi fost păcat pentru o ediție a cărei seară inaugurală o are drept vedetă pe Nicole Kidman, în rolul prințesei din vecini, ca să zic așa, Grace de Monaco, fostul star hollywoodian convertit la cele domnești.
Nu este chiar un biopic, din câte se pare, dar pe acolo. Familia princiară Grimaldi nu s-a arătat bucuroasă, de altfel a anunțat că nu va participa la premiera mondială din această seară. Sunt multe filme biografice în actuala selecție, dacă ne gândim că unul dintre cei mai faimoși creatori de modă ai secolului trecut, Yves Saint Laurent, va fi eroul unui film de Bertrand Bonello.
Citește și: Cannes 2014-Cronica unei selecții bănuite. Un mare absent: Emir Kusturica
A fost o bătaie pe subiect în acest an, YSL fiind evocat și de o altă peliculă, semnată de Jalil Lespert. Mike Leigh vine și el cu o propunere de gen, în Mr. Turner, evocare a unui fragment di viața marelui pictor englez. Sunt opțiuni care sporesc o anumită bizarerie a selecției 2014. Trei biografii, chiar dacă una, Grace de Monaco, doar deschide festivalul, nu concurează, din 1800 de titluri văzute de orgnizatori, la care se adaugă numele autorilor imposibil de ocolit, spune ceva despre masa producției, nu excesiv de ofertantă. Îi vom reîntâlni pe frații Dardenne cu Deux jours, une nuit, pe Cronenberg cu Maps to th Stars, Nuri Bilge Ceylan (White Sleep), Atom Egoyan (The Captive). Cam puțin loc pentru nou veniți.
Citește și: Cannes, 2013: Lista completă a premiilor celei de-a 66-a ediții a Festivalului
Alții revin după nu mult timp, ceea ce înseamnă că numele lor tinde să devină de-al casei. Tommy Lee Jones este la al doilea film în calitate de regizor, The Homesman, după Trei înmormântări, dar nu lipsește din preferințele Cannes-ului. Două focuri, două puncte ochite. După răsunătorul succes cu The Artist (2011), Michel Hazanaviciuse era un must. Dintre cele patru filme câte numără cariera rusului Andrei Zviaghințev, trei au reținut atenția selecționerilor, ultimul, Leviathan, fiind în competiție. Ce să mai spunem de francezii Olivier Assayas, cu cele șase prezențe, de veteranul fostului Nouvelle Vague, Jean-Luc Godard care se jură că nu mai calcă pe aici și iată-l cu Adieu Langage. Puțin a lipsit să întregească familia Emir Kusturica.
Dintre cele patru filme câte numără cariera uimitorului tânăr cineast rus Andrei Zviaghințev, două au trecut pe ecranul Cannes-ului, iar pe ultimul îl așteptăm acum. Și când te gândești că el este o descoperire a Veneției (Leul de Aur pentru Întoarcerea). În sfârșit, socotelile le vom face peste 10 zile. Selecționerul unic, domnul Thierry Frémaux se arată încântat. Probabil că știe el ce știe.
Citește și: Cannes 2012: Spectacol de ținute pe covorul roșu
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
