CANNES 2016. Vineri 13, o zi grozavă pentru Cristi Puiu: cronici elogioase pentru Sieranevada

Trăiască superstițiile luate invers, ca să zic așa. Vreau să spun că mie, una, ziua de vineri 13 îmi poartă noroc. Nu mai departe decât astăzi, când eram sigură că voi citi cronici bune despre filmul lui Cristi Puiu. Așa a fost. Mult așteptatul verdict al echipei criticilor internaționali care dau note în Screen Dailya a apărut.

În ceera ce ne privește, cu două excepții, ele au forma a 4 patru și trei steluțe (din cinci), ceea ce se traduce prin excelent și, respectiv, bun. Mă bucur că Michel Ciment, de la revista Positif, a apreciat Sieranevada. Cuvântul său de exponent al celei mai prestigioase, cred, la ora actuală, revistă de cinema, Positif, contează. Media generală: 3. Dacă o comparăm cu 2,1 deținută de una dintre speranțele Franței, Rester vertical, de Alain Guiraudie, ne putem face o idee.

Dar să luăm pe rând cronicile." O apăsătoare simfonie a mișcărilor ce ține de virtuozitate, un balet domestic în așteptarea unui popă" scrie Mathieu Macheret în Le Monde despre primul nostru film din competiție, semnat de Cristi Puiu, „figură crucială a noului cinema românesc. La prima vedere, Sieranevada se înscrie în câmpul identificabil al cinmatografului romînec: planuri-secvență, conversații homerice frizând absudul, o abordqre prozaică ce nu vrea să înfumusețeze banalitatea decorului. Dar filmul nu se reduce la atât. Ceea ce obsedează cinematograful lui Puiu este retranscrierea unui timp aproape real, în care povestirea curge fără întreurpere, ceea ce îi acordă valoarea de lentă revelație."

[citeste si]

Cunoscutul critic israelian de origine română, Dan Fainaru, nu se sfiește să anticipeze un succes căruia nu-i spune chiar pe nume (superstiție?), dar ușor de ghicit:Trei ore, filmări aproape în întregime într-un spațiu închis, un apartament vechi, familie și prieteni strânși să celebfreze memoria recent dispărutului pater familias, iată ceeea ce ar fi putut să sperie publicul obișnit, să-l țină departe. Nu este de mirare că atât de mulți parteneri și-au unit forțele pentru ca filmul să ajungă pe ecrane. Nu ar fi exclus ca toți aceștia să împartă la final unul dintre trofeele principale ale Cannes-ului, poate chiar pe cel suprem".

Entuziast se arată și Eric Neuhoff (un bun cunoscător și al literaturii române) în Le Figaro: „Cristi Puiu nu stă să-și tragă sufletul o clipă. Vorbele curg șuvoi. La început, avem o oarecare dificultate de a afla hramul fiecărui personaj, dar încet-încet, piesele acestui puzzle se așază. Filmul este lung, trei ore, dar și această lungime participă la cota de interes.Vinul dezleagă limbile. Se ivesc prilejurile unor bilanțuri. Precum la Renoir, fiecare are dreptatea sa....Pur și simplu un film plin de adevăr, care ne pune pe gânduri".

Boy van Hoeij; cel care imediat după proiecție mi-a spus it, s great, susține și el că „spectatorii se vor simți răsplătiți când vor ieși de la Sieranvda, încă unul dintre acele filme unice semnate de Crisi Puiu". Ceea ce l-a încântat cel mai mult pe cronicar este „măiestria cu care autorul trece prin proba razelor X întreaga galerie a personajelor.

„Un film care nu-ți dă pace" este și concluzia lui Peter Debruge în Variety, admițând și posibila reținere a publicului în fața unor personaje care vorbesc și iar vorbesc. Ce vor constata, însă, în cele din urmă?, „...deși camera nu este niciodată plasată în unghiul din care să poată judeca eroii, ei, spectatorii vor avea la ce să se gândească multe ore, chiar zile".

În sfârșit, să nu uit și ziarul local, Nice Matin, al cărui critic, Philippe Dupuy, a ales drept titlu întrebarea cheie a personjelor lui Cristi Puiu, „Când ne așezăm la masă?" „Dacă ar fi fost un film italian cu un astfel de subiect, am fi avut de a face cu o farsă. Nici vorbă. Sieranevada este atât de serios, încât sfârșește prin fi comic."

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News