EXCLUSIV Cannes 2018: Lars von Trier, fiul rătăcitor, a fost iertat
La conferința de presă de săptămâna trecută, Thierry Frémaux, directorul artistic, ne îndemna să mai avem puțină răbdare în privința unei adaos al selecției oficiale (devenită o practică a ultimilor ani), care ar putea să decidă și soarta lui Lars von Trier. Zarurile au fost aruncate.
Organizatorii anunță că, printre filmele ce vor întregi programul oficial se află și The House That Jack Built, ultima creație a danezului genial, declarat acum șapte ani persona non grata de către Consiliul de administrație, decizie radicală nemaiîntâlnită în istoria Cannes-ului.
Atunci, în 2011, o pacoste căzuse pe umerii președintelui juriului, nimeni altul decât Robert De Niro. Autorul Melancholiei, film din competiție, întrecuse măsura. Nu era prima oară când von Trier, unul dintre răsfățații de pe Croazetă, copilul de suflet al lui Gilles Jacob, autoritatea tutelară care, de-a lungul anilor, îi selecționase aproape toate filmele, își făcea de cap. Odată, ceruse ca la apariția sa pe covorul roșu să i se cânte Internaționala. Cu șapte ani în urmă, la conferința de presă, ne-a dat cu leuca în cap.
Mai mult decât stupoarea noastră, a ziariștilor, îmi amintesc bine stânjeneala actriței Kristin Dunst, aflată lângă el, care făcea fețe-fețe atunci când cineastul declara nonșalant: "Am descoperit că aș fi evreu, eram fericit cu asta, dar apoi aveam să aflu că, de fapt după tată, aș fi nazist, lucru care mi-a plăcut la fel de mult”. Îl înţeleg pe Hitler – a continuat von Trier în faţa unei săli înmărmurite - cred că a făcut anumite greşeli, în mod categoric, dar mi-l pot imagina singur, în ultimele clipe, în buncărul său.
[citeste si]
Cred că-l înţeleg ca om. Nu poate fi considerat un băiat bun, dar pot simpatiza puţin cu el. Eu nu sunt împotriva evreilor, dar statul Israel este un ghimpe.” Din lac în puţ. După ce şi-a exprimat admiraţia pentru un arhitect al regimului nazist, Albert Speer (unul dintre organizatorii soluţiei finale), a rezumat totul, în cazul în care am fi avut vreo nedumerire: „O.K., sunt nazist”. Cannes-ul nu glumește când este vorba de opțiunile sale fundamentale, oricât de mult l-ar costa.
Pentru că filmul Melancholia, superb, de altfel, nu putea fi exclus din competiție și nici de la premii, a fost răsplătită interpreta, Kristin Dunst, dar lui Lars von Trier i s-a interzis să mai calce pe la Cannes. Ridicarea sancțiunii, după cine știe câte discuții ale noii conduceri, în care se pare că președintele Pierre Lescure a avut un rol important, va aduce, probabil, sarea și piperul unei ediții ce anunța un Cannes pe cale să-și piardă strălucirea, după cum scria Hollywood Reporter. Cum vor arăta toanele la zi ale cineastului iertat, dacă s-a cumințit sau nu, vom vedea. Oricum, cu filmul lui, The House That Jack Built (interpreți: Matt Dillon și Uma Thurman), proiectat în afara competiției, cu încă trei titluri adăugate selecției, printre care cel marelui cineast turc Nuri Bilge Ceylan, The Wild Pear Tree, cu un film de Serghei Loznitsa (Donbas) care va deschide Un certain regard și cu o închidere asigurată de Terry Gilliam, The Man Who Killed Don Quixote (cu Adam Driver și Olga Kurylenko), Casnnes-ul începe să semene cu el însuși.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
