EXCLUSIV  Cannes 2018. Protestați doamnelor, protestați...

Cannes-ul s-a ținut tare, i-a lăsat pe alții să-l înfiereze pe Weinstein – cel care pe Croazetă se afla la el acasă - să dezlănțuie uraganul feminismului trezit ca după o lungă și înșelătoare somnolență, să transforme Globurile de aur în parastas și Oscarul în tribună politică.

Domnii Thierry Frémaux și Pierre Lescure și-au văzut de ale lor. Vorba aceea, festivalul este o treabă prea serioaă pentru a fi lăsată pe mâna femeilor. Când au numit-o pe cofondatoarea mișcării Time'Up, Cate Blanchett, președinta juriului, bănuiesc că știau povestea cu dracul băgat în casă. Dacă nu cumva au crezut că vor putea scoate castanele din foc cu mâna altuia, cu alte cuvinte – să se achite, astfel, de necesara reverență în fața doamnelor.

Orice s-ar zice, nu au avut imaginea amplei mișcări puse la cale. Ieri după amiază, o armată de 82 de doamne și domnișoare, cele mai multe celebrități din lumea filmelor, ființe de toate culorile și orientările sexuale, au urcat braț la braț cele 24 de trepte acoperite cu faimosul covor roșu, oprindu-se din când în când, ca după mort. Totul avea un schepsis. 82 - pentru că doamnele s-au așternut pe aritmetică și au descoperit că, de la înființarea festivalului, numai 82 de filme realizate de femei au fost selecționate în competiția oficială. În timp ce domnii au fost priilegiați cu 1866.

Citeste si: EXCLUSIV Cannes 2018. Iubirea, dincolo de război

Ca să nu mai vorbim de oroarea statistică în virtutea căreia o singură femeie a avut onoarea unei Palme d' Or (Jane Campion) iar în fruntea juriului, de-a lungul timpului, abia dacă s-au perindat 11 surate. Trecem peste un amănunt, Jeanne Moreau a îndeplinit de două ori această funcție. Ambasadoarele de lux s-au făcut auzite prin glasul formidabilei australience Cate Blanchett (în treacăt fie spus, filmul Aviatorul produs de Weinstein i-a adus un Oscar), care a organizat acest teatru de pe scena căruia s-a cerut echitate în toate cele pentru femeile din industria cinematografică. « Femeile nu sunt o minoriatate în lumea asta – a spus Cate Blanchett – dar actuala stare de fapte stă cu totul altfel în profesiune.

Ca femei, toate ne confruntăm cu propriile noastre provocări, dar astăzi suntem împreună, pe aceste scări, ca un simbol al hotărârii noastre și al angajării în numele progresului. Suntem aici sciitoare, producătoare, regizoare, actrițe, monteuze, agente de publicitate, de vânzări, distribuitoare, toate implicate în această artă.

Cannes 2018. Actrița francerză Marion Cotillard nu a fost decât de vreo cinci ori în filmele selecționate la Cannes. Protestează

A luat, apoi, cuvântul Agnès Varda, cineastă pentru care am o afecțiune specială, care anul trecut m-a emoționat cu minunatul documentar-eseu Visages, Villages. Mi-a părut rău să o văd printre protestatarele de ultimă oră, ca și pe Claudia Cardinale, de altfel. S-ar putea să vorbesc cu păcat, dar, nu știu de ce, deși sunt, firește, pentru dreptul fiecăruia de a-și revendica ceea ce crede că i se cuvine, lui sau semenului, nu cred în revoltele întârziate al căror stindard sunt staruri cărora numai de viața altora nu le-a păsat până mai ieri.

[citeste si]

Nu trebuie să aștepțiani de zile Oscarul sau Cannes-ul pentru a atrage atenția asupra unor inechități în raporturile de apreciere a muncii celor două sexe și care nu țin de azi, de ieri. Sper ca urmările vehemenței de pe scări să nu răzbească în socotelile juriului la ceasul deliberării. Ieri seară, văzând un film mai mult decât mediocru, Les filles du soleil, despre un detașament de luptătoare kurde, realizat de o femeie, Eva Husson (Franța), m-am gândit cu îngrijorare că s-ar putea să ia un premiu.

Un prim efect l-am depistat într-un comentariu al unei vajnice militante, de data acesta din breasla noastră, a ziariștilot. A desființat dintr-un foc filmele realizate de bărbați și care se bucură, deocamdată, de un loc fruntaș în toate clasamentele.

Cannes 2018.  Salma Hayek, soția unui mare magnat al filmului, printre protestatare

Vara lui Kirill Serebrennikov este conformist, Război rece de Pawel Pawlikowski nu are emoție, Zhia Zhang-ke, cel din Les éternels, a pierdut energia de altădată. Până și patriarhul filmului francez, Jean-Luc Godard, care la 87 de ani a acceptat să fie selecționt în competiție, ar fi « teribil de sentențios și plicticos în Livre d'image ».

Dacă o ținem tot așa, domnii regizori ar trebui, peste câteva zile, să se aștepte la un masacru. Sau să privească femeile cineaste cum dansează damen-tango

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News