EXCLUSIV  Cannes 2019. Cu femeile nu-i de glumă

Cu riscul de a părea antifeministă, mi se pare că suratele mele, și nu numai ele, cam exagerează tot bombardându-l pe delegatul general Thierry Frémaux cu întrebări despre justa proporție intre prezența feminină și cea masculină în arhitectura acestei ediții. Asta, ca să se vadă, încă o dată, dacă în prelungirea aprinselor discuții și reproșuri de anul trecut, domnului Frémaux i-a intrat bine în cap că nu e de joacă atunci când este vorba despre femei.

Așa se face că ieri, ziariștii sosiți cu o zi îninte de deschiderea festivalului, au fost convocați la o conferință de presă cu delegatul general, pentru că, unora, lămuririle, explicațiile oferite de organizatori cu prilejul tradiționalei întâlniri cu presa din aprilie, de la Paris, nu li s-au părut îndeajuns. Așa se face că noi dezbăteam, în timp ce afară zeci de muncitori ridicau uriașa, splendida copie a afișului cu Agnès Varda ce împodobește frontispiciul sălii Lumière, o suprafață de 25/11metri din PVC, în greutate de 145 de kilograme.

Almodovar si muza sa: Penelope Cruz

În sală, cineva dorea să știe când se va ajunge la paritate de reprezentativitate a sexelor în cinematografie, așa cum reclamă organizația feminină Collectif 50/50, cofondată de Céline Sciamma, chiar una dintre cele patru cineaste al căror nume figurează în actuala competiție. «Paritate poate să existe și există în management, iar dacă vă gândiți la festival, ați observat, cred, că ea funcționează și în numirea președinților juriilor, două secțiuni paralele beneficiază de jurii conduse de femei, apoi paritatea poate acționa și în interiorul juriilor, dar în niciun caz în ceea ce privește selecția.

Vezi si: EXCLUSIV O selecție oficială "romantică și politică". Corneliu Porumboiu, pentru prima oară în Competiție

Aici, femeile sunt prezente pentru că merită, pentru că sunt, pur și simplu, cineaste. Acesta este criteriul. Cum cerea Agnès Varda, nu-mi spuneți că sunt o femeie-cineast, sunt cineastă. Probabil că unii dintre dv. sunt gata să zică, sigur, ați ales pentru afiș o femeie cocoțată pe umerii unui bărbat. Cannes-ul este mereu atacat, Cannes-ului i se cere ceea ce nimeni nu pretinde altui festival și anume să fim perfecți. Dar nimeni nu este perfect.»

Delegatului general i s-a mai oferit un prilej de a vorbi despre imposibila prefecțiune atunci când un gazetar american a amintit protestul unui alt colectiv de nemulțumite, Women in Hollywood, care și-au ridicat glasul împotriva onorării lui Alain Delon cu un Palme d' Or. Nu merită, ni s-a recitat, starul a recunoscut că, odată, a pălmuit o femeie, este împotriva căsătoriei între ființe de același sex, l-a frecventat, cândva, pe Le Pen» etc.

Niciun cuvânt despre Visconti, despre Joseph Losey, cel alungat din America și căruia i-a propus să realizeze filmul M.Klein cu banii lui, ai actorului, oferindu-i, astfel, șansa unei alte capodopere. «Noi nu-i acordăm premiul Nobel pentru pace lui Delon, cinstim un mare actor care a marcat istoria cinematografului», a amintit același domn Frémaux. Repet, nimeni nu este perfect, nici eu, nici Alain Delon și, în mod sigur, nici dv». Neîndoielnic, la sfârșitul săptămânii, când vor avea loc cele două evenimente Delon, întâlnirea cu presa (într-o sală mică) și ceremonia premiului, vor răsări din nou aceleași întrebări.

Vlad Ivanov în Gomera

Altfel, în marele țarc devenit în aceste zile Croazeta, cu uriașe jardiniere (665, ni s-a spus), plantate la toate întretăierile de drumuri pentru a împiedica accesul mașinilor, cu protecția a 700 de polițiști declarați, cu devierile de drumuri de acces chiar și dacă stai la numai trei minute de Palatul festivalului, cu un nou program pentru presă care, teoretic, nu ne mai lasă decât trei-patru ore de somn, avem toate condițiile pentru a întoarce pe o parte și pe alta selecția oficială, mai ales competiția. Noii veniți, și sunt destui, sunt lăsați, deocamdată, în pace.

Țintele sunt maeștrii. Se discută mult despre Almodovar, cel care a trecut de atâtea ori pe lângă Palme d'Or. Îi va simți mângâierea anul acesta? Nu este deloc uitat Tarantino, ba chiar s-a auzit și întrebarea De ce era atât de importantă prezența lui în competiție? «Pentru că face parte din istoria Cannes-ului- a răspuns tot Thierry Frémaux - și pentru că filmul lui, Once Upon a Time in Hollywood, vorbește despre cinema. Nu suntem aici pntru a iubi cinematograful?» Mai mult decât atât, suntem aici pentru a iubi chiar și ideea unor filme pe care nu le-am văzut.

Deși cineaștii noștri nu ne fac celor care venim aici onoarea de a ne arăta filmul lor înainte de proiecția de la Cannes (o singură dată a înfăptuit minunea Cristi Puiu, cu Aurora) urmăresc cu bucurie ceea ce se scrie despre Corneliu Porumboiu și al său Gomera (Whistlers) în revistele apărute înainte de deschiderea festivalului. Hollywood Reporter și Les Cahiers du cinéma îl așează printre numele care merită cea mai mare atenție. Păcat că Porumboiu îl are concurent, în ceea ce privește ora conferinței de presă, chiar pe Alain Delon. Duminică vom vedea cum se vor alege apele.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News