“Cânt sub duș!” Interviu cu solista de muzică populară Ionela Oană

Ionela Oană, cunoscută din aparițiile de la televizor, este dispusă să ne dezvăluie câte puțin din viața ei plină de pasiune.Rep. De câtă vreme cântaţi?I.O. Ooo...de mult..de când eram copil. Am cântat mereu la serbările şcolare, oricând am fost solicitată, chiar şi în cadrul familiei când se făceau diverse evenimente, eu eram pionul principal. Eu eram cântăreaţa familiei.Rep. Mai exact, la ce vârstă v-aţi descoperit pasiunea pentru cântat?I.O. Hai să zic, de la 4 ani, poate şi mai micuţă de atât. Întotdeauna am cântat prin casă. Eu sunt crescută la ţară şi în copilărie, mă urcam de fiecare dată pe casă, îmi făceam un microfon propriu format dintr-un băţ şi un cartof care era pus în capătul băţului. Întotdeauna cântam acolo ca să mă audă pe mine lumea, să fiu eu vedeta satului, să zic aşa.Rep. Aţi participat la multe spectacole?I.O. Da, ce să zic.. Am cântat şi în liceu, eu fiind într-un liceu de muzică, se făceau audiţii şi trebuia să participăm. Am cântat la toate spectacolele la care am fost chemată.Rep. Aţi avut emoţii? Acum le mai aveţi?I.O. Da, cred că niciodată nu voi scăpa de emoţii. Consider că orice interpret, indiferent de valoarea lui, de cât de sus este, tot are emoţii. E imposibil să nu ai.Rep. Ce melodii cunoscute aţi interpretat?I.O. Am cântat foarte multe melodii din repertoriul Mariei Ciobanu. Am trăit cu cântecele dumneaei în casă... Ion Dolănescu, de ce nu... Dar foarte multe melodii de la Maria Ciobanu am cântat. Ar mai fi Maria Lătăreţu, Maria Tănase foarte mult şi, din cei mai actuali, pot să spun Steliana Sima, Mariana Ionescu, mai mulţi. Avem voci bune, ca să zic aşa.Rep. Ce melodie vă place atât de mult încât aţi asculta-o fără să vă plictisiţi?I.O. Îmi place foarte mult „Mai ţii minte, măi dragă Mărie?” şi cred că niciodată nu m-aş sătura de această melodie pe care multă lume cred că o ştie. „Ce se aude, măi Neicuţă?”. Melodii care se cântă şi-acum cu aceeaşi intensitate cu care s-au cântat şi atunci.Rep. Cum vă promovaţi?I.O. Deocamdată, consider că sunt la început de drum. Drumul ăsta este foarte greu, mulţi bolovani, ca să le zic aşa, pe care trebuie să-i îndepărtez. Promovarea este mult mai grea în zilele aceastea. Suntem mulţi cântăreţi şi toţi vrem să ajungem în faţă. Cum mă promovez... Ma duc acolo unde sunt chemată La televiziunile de folclor am fost cel mai des. La Favorit Tv, la Etno Tv şi pe la diverse emisiuni. Asta zic eu promovare... Este destul de dificil pentru că, dacă nu aparem pe micul ecran şi lumea nu te cunoaşte, degeaba cântăm la diferite evenimente, la nunţi şi botezuri, dacă omul nu te cunoaşte de la televizor. Mass media se află în prim-plan acum.Rep. Ce ne puteţi povesti din culise?I.O. În culise petrec momente foarte plăcute. Mă întâlnesc cu diverşi colegi, cu unii dintre ei pot să zic că sunt prietenă foarte bună. Ne depănăm amintiri. Se creează o atmosferă cât se poate de frumoasă.Rep. Cântaţi la nunţi, botezuri?I.O. Da, bineînţeles. La evenimentele unde sunt solicitată cânt cu mare drag.Rep. La o îmormântare aţi cântat vreodată?I.O. Nu, nu am cântat acolo, sunt bocitoarele care îşi fac treaba.Rep. Vă întreb pentru că ştiu că se cântă şi la îmormântări.I.O. Da, se cântă. Sunt şi acum zone în ţară unde se cântă. De exemplu, în zona Mehedinţiului există „hora de pomană”, chiar aşa se numeşte şi, în timp ce se cântă, în mijlocul horei se dau colacii cu lumânare.Rep. Deci n-aţi vrea? I.O. Sinceră să fiu, nu prea aş vrea. Mi se pare un eveniment prea trist din viaţa omului pentru cântat.Rep. Cântaţi şi alte genuri, în afară de muzică populară?I.O. Aşa pentru mine mai cânt şi muzică uşoară. Romanţa îmi place foarte tare şi cred că la o anumită vârstă am să abordez şi genul acesta, deoarece din câte am studiat eu, romanţa se poate cânta numai de la o anumită vârstă ca să o poţi înţelege. Dacă n-o trăieşti cu o mare intensitate ca să o poţi transmite publicului, degeaba o cânţi. În rest, nu am cântat alte genuri decît pentru mine, dar mă gândesc să fac o romanţă sau de ce nu, chiar şi o piesă de muzică uşoară, muzică românească veche.Rep. Ştiţi să cântaţi la instrumente muzicale?I.O. Cânt la pian dar nu pot să spun că la un mod foarte avansat. Ştiu aşa, dar doar pentru mine.Rep. V-aţi gândit vreodată să participaţi la emisiunile care promovează talente, cum ar fi Vocea României?I.O. Nu m-am gândit niciodată, deşi multă lume îmi spune să particip, dar eu zic să-i las pe cei mai tineri ca mine. Eu sunt pe folclor, iar acolo se promovează mai mult muzica uşoară, de aceea încă nu m-am gândit.Rep. Obişnuiţi să cântaţi sub duş?I.O. Da! Bună întrebare! Da, întotdeauna, şi îi mai întreb şi pe colegii mei. Toată lumea face asta, chiar şi cei care nu sunt solişti.Rep. Vi s-a întâmplat vreodată să bată vecinii în perete?I.O. Nu mi s-a întâmplat până acum. Înseamnă că le-a plăcut ce le-am cântat!Rep. Se zice că cei care cântă au inima mai mare decăt celelalte persoane. Dumneavoastră ce credeţi? V-aţi văzut inima la microscop?I.O. Nu. Nu am văzut-o aşa, ca şi organ., dar eu zic că da. Întotdeauna artistul trăieşte în lumea lui şi toată lumea ştie lucrul acesta Eu cred că suntem mai sensibili. Punem mai mult suflet, nu neapărat în ceea ce facem pe plan muzical. Mă refer la faptul că punem suflet în orice am face. Pot să spun, de ce nu, că punem suflet şi într-o mare iubire. La noi, totul se face cu pasiune. Cred că suntem puţin deosebiţi faţă de ceilalţi.Rep. S-a întâmplat să vă îndrăgostiţi pe platourile de filmare? Se spune că artiştii sunt veşnic îndrăgostiţi.I.O. Da, cântăreţii sunt veşnic îndrăgostiţi de cântec! Să mă îndrăgostesc pe platourile de filmare, de un cameraman sau ceva de genul acesta, nu mi s-a întâmplat, dar timpul nu e trecut! Nu se ştie niciodată! Dragostea nu te întreabă când vine.Rep. Ce calităţi apreciaţi la o persoană?I.O. Apreciez oamenii sinceri şi oamenii care sunt punctuali. Eu oriunde m-aş duce, la o cântare, la o filmare, ajung cu o oră înainte acolo. Nu suport să întârzii şi nici să aştept pe cineva. Acuma, nu sunt nici absurdă... Dacă se mai întâmplă o întârziere de 5-10 minute aş accepta, dar nu mai mult de atât.Rep. Ce tabieturi aveţi?I.O. Atunci când pot şi nu particip la alte evenimente, îmi place să mă culc devreme, să nu pierd nopţile aiurea.Rep. S-a întâmplat vreodată să vă agăţaţi fusta înainte de o filmare?I.O. Da. Mi s-a întâmplat să mi se rupă poalele de la rochie sau să îmi uit pantofii pe nu ştiu unde. Ce să fac... M-am descurcat. Am găsit eu un ac şi o aţă. Trebuie să te descurci în siţuaţiile de acest fel. Totul este să fii cu zâmbetul pe buze.Rep. După modul în care sunteţi îmbrăcată, observ că vă plac culorile vii.I.O. Da, mie nu-mi plac culorile triste. Chiar dacă sunt supărată, întotdeauna m-am îmbrăcat în culori deschise. Am învăţat de la o profesoară de canto care îmi spunea tot timpul „ şi în ziua în care eşti supărată, să te îmbraci în culori vii ca să nu le arăţi celorlalţi că tu ai ceva pe suflet” şi am reţinut lucrul acesta. Aşa îmi place mie ca totul să fie plin de viață!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News