Căprioarele zombie bagă în sperieți oamenii de știință americani. „Boala e un dezastru lent”

O căprioară a murit în octombrie, într-un loc pe care majoritatea oamenilor l-ar considera departe de civilizație, la kilometri distanță de cel mai apropiat drum, se arată în The Guardian. Aceasta a căzut pradă unei boli mult-temute în zona sălbatică a parcului național Yellowstone, nord-vestul statului Wyoming - primul caz confirmat de boala deșeurilor cronice în cea mai faimoasă rezervație naturală a Statelor Unite.

De ani de zile, boala deșeurilor cronice (CWD), cauzată de prioni - agenți patogeni anormali, transmisibili - s-a răspândit pe furiș prin America de Nord, provocând îngrijorări în primul rând vânătorilor care au observat căprioare comportându-se ciudat.

Prionii provoacă modificări în creierul și sistemul nervos al gazdelor, făcând animalele să saliveze, să fie letargice, slăbite, șovăitoare și cu o privire „goală” care a determinat unii să o numească „boala căprioarelor zombi”. Se răspândește prin familia cervidelor: căprioare, elani, reni, caribu și cerbi. Este fatală, fără tratamente sau vaccinuri cunoscute.

Boala trebuie conștientizată la nivelul autorităților

Descoperirea sa în Yellowstone, al cărui ecosistem susține cea mai mare și mai diversă gamă de mamifere mari sălbatice din SUA continentală, reprezintă un important apel la conștientizare publică, spune dr. Thomas Roffe, un veterinar și fost șef al sănătății animalelor pentru Serviciul de Pescuit și Faună Sălbatică, o agenție federală din SUA.

„Acest caz pune CWD pe radarul atenției largi în moduri în care nu era înainte - și asta este, ironic, un lucru bun”, spune el. „Este o boală care are implicații ecologice enorme.”

Roffe prezisese că CWD va ajunge în Yellowstone de zeci de ani, avertizând că atât guvernul federal, cât și statul Wyoming trebuie să ia măsuri agresive pentru a ajuta la încetinirea răspândirii sale. Aceste avertismente au fost în mare parte ignorate, spune el, și acum consecințele se vor desfășura în fața milioanelor care vizitează parcul în fiecare an.

Zona constituie un laborator imens pentru a observa ce se întâmplă când CWD pătrunde într-un ecosistem cu complementul său original de diversitate biologică. Sute de mii de elani și căprioare se mișcă prin Yellowstone, susținând populații de urși grizzly, lupi, pume, coioți și alți necrofagi.

Un dezastru lent

Boala este un „dezastru lent”, potrivit dr. Michael Osterholm, un epidemiolog care a studiat izbucnirea encefalopatiei spongiforme bovine, sau „boala vacii nebune” - o afecțiune prionică înrudită - în Marea Britanie și este director al Centrului pentru Cercetarea și Politica Bolilor Infecțioase la Universitatea din Minnesota.

Dr. Cory Anderson și-a obținut recent doctoratul studiind cu Osterholm, concentrându-se pe căile de transmitere a CWD. „Ne confruntăm cu o boală care este invariabil fatală, incurabilă și foarte contagioasă. Înglobat în îngrijorare este faptul că nu avem o modalitate eficientă și ușoară de a o eradica, nici de la animalele pe care le infectează, nici de la mediul pe care îl contaminează.”

Agentul patogen foarte fi cu greu îndepărtat

Odată ce un mediu este infectat, agentul patogen este extrem de greu de eradicat. Poate persista ani de zile în murdărie sau pe suprafețe, iar oamenii de știință raportează că este rezistent la dezinfectanți, formaldehidă, radiații și incinerare la 600C (1,100F).

CWD a atras atenția nu numai pentru că afectează animalele de vânat mari, ci și pentru că există posibilitatea să sară bariera de specii. Căprioarele, elanii și renii ar putea infecta animalele domestice, alte mamifere, păsări sau chiar oameni. Epidemiologii spun că absența unui caz de „spillover” până acum nu înseamnă că nu se va întâmpla. CWD este una dintre o serie de tulburări neurologice fatale care include BSE.

„Izbruhul de BSE [vacă nebună] din Marea Britanie a oferit un exemplu de cum, peste noapte, lucrurile pot deveni nebunești când se întâmplă un eveniment de spillover de la, să zicem, animale domestice la oameni”, spune Anderson. „Vorbim despre potențialul ca ceva similar să se întâmple. Nimeni nu spune că se va întâmpla cu siguranță, dar este important ca oamenii să fie pregătiți.”

Avertizare de consum

În SUA, unde sezonul de vânătoare este în desfășurare, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor și statele individuale recomandă cu insistență ca animalele vânate să fie testate pentru boală, și să nu se consume carnea de la căprioarele care par bolnave.

Alianța pentru Fauna Sălbatică Publică a estimat în 2017 că între 7.000 și 15.000 de animale infectate cu CWD erau consumate anual de oameni fără să știe, și că numărul era așteptat să crească cu 20% anual. În Wisconsin, unde testarea cărnii de vânat este voluntară, Anderson și Osterholm spun că probabil mii de oameni au mâncat carne de la cerbi infectați.

Wyoming servește ca punct de referință pentru alte state. Din 1997, au fost colectate și testate acolo 92.000 de probe de țesut, a spus Breanna Ball, de la Departamentul de Jocuri și Pești din Wyoming. Anul trecut, carnea de la 6.701 de cerbi, elani și alci a fost testată. Boala a fost prezentă în aproximativ 800 de probe, sugerând că ratele de infecție sunt în creștere.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News