Oreste Teodorescu susține pe site-ul său, codulluioreste.ro, că există o moștenire pe care dacii o au de la shamani.
Evident, că putem vorbi despre shamanismul românesc. Descântecele, incântațiile, dansul ritualic (Călușarii făcând parte din panoplia împotriva duhurilor necurate), folosirea plantelor psihoactive precum cânepa sau “ciuperca cu buburuze”, ori Amanita Muscaria, comunicarea cu spiritele străbunilor și a animalelor, etc.
Mircea Eliade în De la Zamolxis la Gingis Han, găsește corespondente foarte strânse între traci, geți, celți, druizi și totuși scrie: “…nemurirea spiritului, fericirea eternă a lumii primordiale, credința că moartea este o poartă de trecere către o altă dimensiune a existenței, puterea nemarginită a lui Dumnezeu, sunt mai vechi în conștiința geto-dacilor, decât la celți”.
Dar, ca să rămânem în tema și pentru că vorbeam de spiritele animalelor și plantelor sacre, să amintim despre Lupul Dacic, Cerbul Vanator, Omul Matrgună. Astăzi, rămășițele satului românesc mai păstrează raportarea la magic, prin cele două vrajitoare, întâlnite în orice spațiu rural: cea bună, care descântă și apelează la spiritele luminoase ale străbunilor, și “Cotoroanță” care “operează’” cu energiilor defuncților malefici. Aici găsim o similitudine cu practicile voodoo.
Până la urma, toate aceste izvoare, fie că sunt culturale și aici îi citez pe Platon, Iordanes, Herodot și mai ales pe Julius Caesar cu al sau De Bello Gallico, fie că sunt mituri sau legende și alte surse etnogenetice păstrate în muzee și arhive, întăresc convingerea lui Densusianu că aceste teritorii reprezintă leagănul civilizației umane, așa cum o cunoaștem astăzi. Primele referiri la civilizația pre-umană a hiperboreenilor, amintirea atlanților și a lemurienilor se găsesc în spațiul ocupat, odată de către imperiul Tracilor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News