Un fenomen editorial vîndut în 32 de ţări,romanul Cei opt munți de Paolo Cognetti, câștigătorul celei de-a XVI-a ediții a Premiului Strega, cel mai prestigios premiu literar din Italia, a apărut în colecția Biblioteca Polirom, în traducerea Ceraselei Barbone.
Romanul, vândut în peste 20 de țări încă înainte de publicare, creând senzație în lumea editorială, a obținut, totodată, Premiul Strega Giovani, acordat în urma votului elevilor între 16 și 18 ani, din 50 de licee din Italia și din străinătate.
Pietro e un băieţel de la oraş, solitar şi cam morocănos. Mama munceşte într-un centru de consultanţă familială de la periferie şi talentul ei este să le poarte de grijă celorlalţi. Tatăl este chimist, un bărbat irascibil şi fascinant, care se întoarce acasă în fiecare seară de la serviciu plin de furie. Pe părinţii lui Pietro îi uneşte o pasiune comună: muntele. Când descoperă sătucul Grana, la poalele masivului Monte Rosa, simt că au găsit locul potrivit: Pietro va petrece toate verile în locul acela „închis în sus de creste gris-fer şi în jos de o stâncă abruptă care împiedică accesul”, dar traversat de un torent care îl ademeneşte din prima clipă. Şi acolo, aşteptându-l, se află Bruno, cu părul lui blond cânepiu şi gâtul ars de soare: de aceeaşi vârstă cu el, dar, în loc să fie în vacanţă, duce vacile la păscut. Încep astfel veri de explorări şi descoperiri, printre casele abandonate, moară şi cărările mai aspre. Sunt şi anii în care Pietro începe să facă drumeţii cu tatăl lui. Pentru că muntele înseamnă cunoaştere, un adevărat mod de a respira, şi va fi legatul lui testamentar cel mai autentic. O moştenire care, după mulţi ani, îl va reapropia de Bruno.
„Un roman cu suflul puternic al unei cărţi clasice, care apare în universul nostru literar ca un meteorit dintr-o epocă de mult apusă, într-o vreme când întrebările majore se pun prea rar”, scrie critical de la La Repubblica
Iar Vanity Fair apreciază: „O poveste extraordinară despre prietenie şi despre ce înseamnă să devii bărbat. În tradiţia lui Jack London, Mark Twain, Ernest Hemingway şi a felului în care zugrăvesc ei natura”.
„Recurgând la un limbaj esenţializat, dar extraordinar de evocator şi de puternic, Cognetti construieşte un roman pe care mulţi îl consideră deja un clasic şi în care răsună ecoul maeştrilor ce l-au format, al lecturilor considerabile, al experienţei montane”, se poate citi în CriticaLetteraria
„Cognetti şi-a pus în valoare pasiunea pentru scriitorii pe care îi evocă nemijlocit –Stevenson, Twain, London, Hemingway – şi îşi găseşte vocea autentică pentru a spune povestea formării unui caracter”, consideră cronicarul de la La Stampa
Paolo Cognetti s-a născut la Milano în 1978. A urmat studii de matematică, abandonate în favoarea celor de film. Cititor avid de literatură americană, a debutat cu volumul de povestiri Manuale per ragazze di successo (2004, nominalizat la Premiul Bergamo), urmat de Una cosa piccola che sta per esplodere (2007, distins cu Premiul Settembrini şi Premiul Renato Fucini). Primul său roman, Sofia si veste sempre di nero (2012), a fost nominalizat la Premiul Strega. A mai scris volumele de călătorii New York è una finestra senza tende (2010), Tutte le mie preghiere guardano verso ovest (2014), un jurnal montan (Il ragazzo selvatico, 2014) şi volumul de eseuri A pesca nelle pozze più profonde (2014).
“Martha Bibescu şi vocile Europei”
“Toată gloria şi frumuseţea lumii păreau să îi aparţină: Martha Bibescu nu domnea doar peste bijuteriile şi domeniile sale, ci şi peste bărbaţi şi peste cărţi. Marcel Proust, Anatole France, Herbert Asquith, abatele Mugnier îi erau prieteni, ca şi Lyautey, Lindbergh şi Churchill. Nu se mulţumea să trăiască. Ci scria cărţi lăudate de crtici (…) Astăzi, prinţesa Bibescu nu mai trăieşte decât din amintiri”, scria istoricul, diplomatul şi criticul literar francez Pierre de Boisdeffre, evocând unul dintre personajele istoriei şi culturii noastre care a strălucit pe scena europeană timp de peste jumătate de secol şi nu a fost scutită de controverse pe scena naţională.
Volumul, editat de arhivistul şi istoricul Alina Pavelescu, reface portretul Marthei Bibescu prin corespondenţa sa din anii zbuciumaţi ai celui de al Doilea Război Mondial şi prin Dosarul CNSAS, cuprinzând rapoartele de urmărire ale Marthei Bibescu şi ale soţului său, George Valentin Bibescu, în timpul regimului naţional-legionar, căruia cei doi îi erau ostili, şi din perioada imediat următoare războiului, când Securitatea comunistă i-a urmărit viaţa şi activitatea din ţară, de la reşedinţa sa, Palatul Mogoşoaia şi apoi din exil.
„Prin intermediul unor documente inedite pâna acum, cititorul acestei cărți va descoperi o personalitate fascinantă, de o complexitate cu totul excepțională: o intelectuală, o cerebrală, dar, în același timp, o ființă de o sensibilitate rară, care iubea frumosul [...], o seducătoare care, cel mai adesea involuntar, era capabilă să stârnească pasiuni înflăcărate, ca aceea care îl mistuia pe diplomatul italian Francesco Lequio. Avea voință și curaj, știa la fel de bine ce voia și cum să realizeze cele dorite (de pildă, restaurarea Mogoșoaiei). Nu se interesa numai în mod pasiv de politică: prin numeroasele ei cunoștințe, a încercat cu perseverență să favorizeze ieșirea României din alianța cu Germania lui Hitler, ceea ce mai multe dintre documentele din acest volum o dovedesc cu prisosință.
Era un adevărat cetățean al lumii: se simțea la ea acasă peste tot, avea prieteni în toate țările. Prietenia conta, dealtfel, enorm pentru ea”, scrie Mihai Brâncoveanu, autorul Prefeţei volumului.
A devenit o legendă printre contemporanii săi prin frumuseţe, farmec şi inteligenţă, a fost criticată în ţară pentru părerile sale privind participarea României la Primul Război Mondial şi, mai ales, pentru tonul folosit în portretizarea Reginei Maria, a devenit, încă de la începutul perioadei interbelice o scriitoare franceză apreciată şi o figură influentă în politica europeană.
Îşi construise o vastă reţea de relaţii personale atât în lumea culturală din Franţa şi România, cât şi în cea, mult mai greu de abordat, a aristocraţiei de sânge.
Kronprinzul german, regele Ferdinand, regele Spaniei Alfons al Xlll-lea, colonelul Christopher Thomson, ataşat militar britanic la Bucureşti, care a făcut o mare pasiune pentru ea, scriitorul Paul Claudel, Winston Churchil sau Charles de Gaulle, a cărui consilier a fost desemnată în 1963, sunt numai câteva dintre personalităţile vremii de care Martha Bibescu era apropiată. Prinţesa de la Mogoşoaia rămâne una dintre cele mai interesante personalităţi ale aristocraţiei din perioada interbelică. „A ştiut să fie câte puţin din tot ceea ce au crezut ceilalţi despre ea”, spune istoricul Alina Pavelescu.
“Luce,
Câte lucruri s-au întâmplat după privighetoarea de pe Via Appia! Dar n-are rost să-ţi vorbesc despre ele. Mă simt încă împreună cu tine pe drumurile din Basarabia şi Bucovina (era ieri?) când am plecat din Bucureşti cu maşina, pe timp de noapte, pentru a-ţi lăsa un mesaj la mănăstirea de la Suceviţa, unde trebuia să ajungi a doua zi (Din nenorocire ai crezut că avusesem o “escapadă” cu cineva. Da, era cineva cu mine – tu!).
Şi evenimentele continuă. Nu există armistiţiu. Nu pentru mine (doar când îţi citesc scrisorile!) trebuie să-ţi spun că am fost numit ambasador la Madrid şi că plec, din păcate prea repede pentru a te putea vizita, în prima jumătate a lunii august…”, îi scria, în 1940, Francesco Lequio, Ambasadorul Italiei la Madrid.
Rick Dockery era un fericit jucător de fotbal american de la Cleveland Browns, până când prestaţia lui într-un meci contra echipei din Denver, considerat înaintea intrării lui pe teren aproape câştigat, „ajută“ echipa să piardă şi ajunge să fie privită drept cea mai dezastruoasă performanţă din NFL.
“Cariera lui Rick pare încheiată, însă agentul lui îi găseşte în cele din urmă o echipă care să-l accepte. Parma Panthers din... Italia. Da, si italienii joacă fotbal american... într-o oarecare măsură. Cu inima îndoită, Rick acceptă provocarea, până la apariţia unei oferte mai bune, şi pleacă spre Parma - un american care nu ştie nici măcar unde se află oraşul, care nu a fost niciodată în Europa şi care nu vorbeşte şi nici nu înţelege limba italiană. Iar a spune că Italia - patria operei, a vinurilor fine şi a maşinilor extrem de mici, a romantismului şi a football americano îi pregăteşte câteva surprize lui Rick este doar un eufemism. Încântător - scrisoarea de dragoste a lui Grisham pentru Italia”, scrie cronicarul de la Publishers Weekly.
Fotbal si pizza, cel mai nou roman al avocatului american metamorfozat într-un autor de best-seller-uri, John Grisham, este un roman atipic pentru genul alert, plin de suspans, de nedreptăţi finalizate cu happy-end, cu care ne-a obişnuit scriitorul. Un roman potrivit pentru o lectură pe plajă sau într-o seară petrecută într-o cabană de munte.
Cu mult înainte ca numele său să devină sinonim cu thrillerul juridic modern, Grisham lucra 60-70 de ore pe săptămână la un mic birou de avocatură din Southhaven, Mississippi.
De la publicarea primului său roman în 1988 – Şi vreme e ca să ucizi -, Grisham a scris câte un roman pe an şi toate au devenit bestselleruri internaţionale. În prezent, există peste 225 de milioane de exemplare ale cărţilor lui publicate în întreaga lume, creaţia lui fiind tradusă în 29 de limbi.
Nouă dintre romanele sale au fost ecranizate cu mare succes, celebre fiind Firma, Cazul Pelican şi Clientul.
“Rick se afla la capătul unui şir, alături de Sly şi în spatele lui Trey, imitând mişcările de încălzire şi de antrenament făcute de colegii de echipă. Alex a început cu mişcările de bază – sărituri pe loc cu bătaie din palme deasupra capului, flotări, genoflexiuni, salturi – terminând cu sesiuni extenuante de alergare pe loc, cu câte o ghemuire la pământ, iar apoi reluarea exerciţiului. După un sfert de ceas de asemenea mişcări, Rick gâfâia copois şi se străduia să uite de cina din seara precedentă. A aruncat o privire spre stânga şi a observat că şi Nino transpirase bine de tot”.
“Tetralogia Napolitană”, pachet special în ediţie limitată
Cea mai citită serie de romane contemporane poate fi achiziționată acum și într-o cutie elegantă, perfectă pentru a fi oferită cadou. Cutia-cadou conține toate cele patru volume ale Tetralogiei Napolitane scrise de Elena Ferrante: Prietena mea genială, Povestea noului nume, Cei care pleacă şi cei ce rămân, Povestea fetiței pierdute.
„Ca orice capodoperă, romanul lui Ferrante e unul perfect circular, o construcție menită să încătușeze energiile răului, un templu antic, care ascunde, sub aspectul apolinic, iraționalul dionisiac: pasiunea lui Ferrante pentru literatura și arta Antichității își dă roadele chiar în această «simetrie de temut», într-o simbioză înfricoșătoare“, scrie Bogdan-Alexandru Stănescu.
Încă de la apariția romanului Prietena mea genială, care deschide Tetralogia Napolitană, faima Elenei Ferrante a crescut enorm. Este considerată una dintre autoarele contemporane cele mai convingătoare, o stilistă desăvârşită, cu o intuiție artistică ieşită din comun, care a câştigat admirația mai multor scriitori celebri – Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud – şi a unor critici importanți: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc.
Dar, fără îndoială, primirea cea mai călduroasă a avut-o din partea cititorilor care au descoperit o autoare care vorbeşte într-un stil plin de frumusețe şi forță despre sentimentul de apartenență la un loc, despre relațiile umane, dragoste, familie şi prietenie.
„Oricine ar trebui să citească o carte semnată de Elena Ferrante”, consideră The Boston Globe
„Una dintre cele mai mari romanciere contemporane”, apreciază The New York Times Book Review
„Romanele Tetralogiei Napolitane sunt construite pe mai multe planuri, iar Ferrante îmbină perfect felul de a povesti cu efectele stilistice cu totul speciale”, afirmă cronicarul de la The Independent.
Vineri, 28 iulie, la ora 19.00, va fi lansat, la Green Hours, în prezenţa autorului, volumul TU şi alte întâmplări gata de a fi trăite, semnat de Alex Pleşcan. Volumul va fi prezentat de jurnalistul si criticul literar Adina Diniţoiu şi de Cosmin Perţa, în calitate de reprezentant al editurii. Fragmente din carte vor fi prezentate în lectura actriţei Mihaela Sîrbu, însoţite de reprezentări grafice semnate de artistul Valeriu Pantilimon.
„Presărat cu aventuri erotico-onirice, volumul de faţă semnalează un univers în care ficţiunea personală şi realitatea auctorială se combină fractal într-o lume culturală opusă fenomenului Renaissance, o lume pseudovirtuală, în care cititorul are de fapt ultimul cuvânt.
Cu o precizie de stilist american, Pleşcan recompune din fragmente atât lumea interioară a unui personaj autoficţional, cât şi structurile unei lumi fantasmatice în care totul este aproape posibil. O scriitură seducătoare, poetică, fascinantă. TU… decizi dacă vrei sau nu să continui lumea aceasta posibilă", scrie Cosmin Perţa
Alex Pleşcan este un scriitor şi jurnalist de origine română, stabilit în Noua Zeelandă. Autorul publică proză, poezie, critică literară, eseu şi articole de opinie în limbile română şi engleză, iar uneori se implică în emisiuni şi documentare TV ca producător, regizor şi scenarist.
Creator al conceptului de Algonaissance, Pleşcan a debutat editorial în volumul colectiv Ficţiuni (Litera, 1992) şi dramaturgic cu piesa Matilda (adaptare după Roald Dahl, Teatrul „Ion Creanga”, 1993-1995, regia Thomas de Mallet Burgess). TU şi alte întâmplări gata de a fi trăite este a treia şi ultima carte succesivă, independentă, de proză scurtă, dintr-un roman non-linear, fiind precedată de Scriitorul de vagoane şi alte povestiri aproape adevărate şi de SANDU – printre alte povestiri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu