Casa revoluționarului Axente Sever din Cricău, la 200 de ani de la nașterea sa- Galerie foto

”Se împlinesc astăzi două veacuri de la nașterea lui Axente Sever, aș putea spune poate cel mai de succes comandant militar al lui Avram Iancu, prefect român implicat în Revoluția de la 1848-1849 în Transilvania.

Un om cu viață lungă, al cărui destin s-a împletit cu lupta națională a românilor ardeleni în tot secolul XIX. Axente Sever s-a născut în județul Sibiu în satul Frâua, numit astăzi după numele său, în familia lui Iacob și Elisabeta, o femeie de români gospodari, cu cinci copii, care, prin muncă și prin dăruire, și-au putut ține copiii la studii.

Axente Sever, pe numele lui, Ioan Axente, se școlește la Blaj și Sibiu, iar aici, aproape de noi, la Blaj, îl cunoaște pe Simion Bărnuțiu, ideologul mișcării naționale și al revoluției de la 1848.

În anii 40, acesta se implică în lupta națională, în acțiunile petiționare ale românilor, ale românilor ardeleni, protestând împotriva limbii latine și limbii maghiare, ca oficiale în administrația provinciei.

Este exmatriculat de la Blaj, tocmai pentru poziția lui intransigentă, se ocupă în anii 1845-1846 cu comerț cu cereale, iar în drumurile lui spre Târgu Mureș și Cluj, îl întâlnește pe Avram Iancu, acum se înfiripă relația lor de prietenie și de luptă pentru cauza națională.

Mai apoi, în 1847, trece munții și profesează ca profesor de latină și română la Liceul „Sfântu Sava” din București și la liceele din Craiova, fiind chiar implicat în Revoluția de la 1848 în Țara Românească, participând la adunarea de pe 11 iunie. 

E în permanentă legătură cu ce se întâmpla în Ardeal, astfel că în toamna lui 1848 trece munții, se întoarce acasă și organizează Adunarea de la Orlad, în județul Sibiu de astăzi, unde îi mobilizează pe soldații români din regimentele grănicerești și pe românii din zonă, venind cu ei spre Blaj, la a treia adunare din oraș, de la 1848.

Un scurt context pentru a înțelege ce a fost Revoluția de la 1848, în Ardeal și care a fost obiectivul major al românilor ardeleni, dacă în prima parte, în prima Adunare de la Blaj, în mai 1848, obiectivele au fost naționale și sociale, ce urmăreau îmbunătățirea situației naționale și sociale a românilor ardeleni, în toamna lui 1848, obiectivul se focalizează, se schimbă, în contextul proclamării de către revoluționarii maghiari a unirii Transilvaniei cu Ungaria, până atunci, Transilvania având o anumită autonomie în Imperiul Austriac.

În fruntea unei astfel de legiuni este numit Axente Sever, Legiunea I „Blasiana”, sau „Blăjeană”, poate cea mai puternică de sub comanda lui Avram Iancu, care acționa în arealul Blaj-Aiud-Valea Mureșului spre Alba Iulia și un pic pe Valea Ampoiului, spre Zlatna. Cam ăsta este arealul în care a acționat Axente Sever și cei 10 000 de soldați ai lui, începând din toamna lui 1848 până în vara lui 1849, când se încheie revoluția. Implicat în bătăliile de lângă Aiud, din ianuarie 1849, dar numele de Axente Sever se leagă și de Cetatea Albei, de cetatea austriacă, pentru că el a luat parte la singura confruntare militară în care a fost implicată cetatea, în primăvara-vara lui 1849, când revoluționarii maghiari atacau cetatea în care se aflau austriecii și Axente Sever vine și cu oamenii lui, cu trupele lui, îndepărtează pericolul, îi îndepărtează pe revoluționarii maghiari, fiind primit cu ovații.

De asemenea, a fost implicat și în luptele de pe Valea Ampoiului, de la Zlatna și Roșia Montană, când se îndreaptă spre Munții Apuseni în sprijinul lui Avram Iancu și a depresuriza situația din aceștia, trupele maghiare încercând să înfrângă legiunile lui Avram Iancu, După ce se încheie revoluția, în august 1849, Axente Sever continuă să fie implicat în lupta națională a românilor ardeleni. Un moment de seamă este în noiembrie 1861, când e membru fondator al Asociației Astra, fiind numit și în organele de conducere ale acesteia.

Stă o vreme și pe meleagurile din Alba, la Cricău, unde are un domeniu. De altfel, la moartea lui Avram Iancu, în 1871, cel care organizează primele comemorări, primele parastase, în memoria sa, iar apoi după ce i s-a luat dreptul de arendă, de a munci pământul, se mută la Brașov, unde își petrece ultima parte a vieții. Are o viață îndelungată, moare la 85 de ani, în 1906, lăsând cu limbă de moarte să fie îngropat la Blaj, orașul de care s-a legat, în care s-a format și căruia i s-a dăruit în timpul Revoluției de la 1848.” a spus istoricul Dragoș Ursu, pentru ziarulunirea.ro. 

Mai multe foto și video, pe Ziarul Unirea. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News