Castelul Wesselényi din Alba, poveste demnă de FILM. De ce a fost părăsit și ce rol a avut în salvarea orfanilor de război
Castelul Wesselényi, o clădire monument istoric cu o lungă şi interesantă istorie se află pe malul stâng al râului Târnava Mare în satul Obreja, localitate componentă a comunei Mihalţ. Află toată povestea lui.
Publicitate
Castelul Wesselényi ascunde între zidurile nenumărate legende, unele având o conotaţie tragică. Se spune că familia Wesselényi ar fi părăsit proprietatea la începutul primului război mondial, după ce unica fiică a baronului Wesselényi s-ar fi spânzurat într-una din încăperile castelului.
Contele Miklós Wesselényi a început construcţia clădirii în anul 1778. Biserica Română Unită cu Roma a cumpărat castelul în anul 1916, iar după primul război mondial mitropolitul Vasile Suciu a înfiinţat aici o mănăstire cu orfelinat pentru fetele rămase fără părinţi în urma războiului, orfelinat dat în grija Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului.
Primele demersuri pentru copiii rămaşi fără părinţi, le-a făcut în anul 1916, la Blaj. Mitropolitul a apelat la mai multe călugăriţe pentru a deveni mamele şi educatoarele acestor copii. După sfârşitul primului război mondial, în judeţul Alba erau peste 2.000 de văduve de război şi peste 4.000 de copii orfani.
Mitropolitul Vasile Suciu, a cumpărat proprietatea de la Obreja cu 150.000 de lire italiene, bani pe care i-a primit de la Papa Benedict al XV-lea.
La Obreja, copiii aveau posibilitatea să aleagă ce fel de activitate e pe placul lor. Astfel fetele, puteau să aleagă între un atelier de croitorie sau de ţesut, iar pentru băieţi era pus la dispoziţie un atelier de cizmărie. Din anul 1923, băieţii au fost repartizaţi la Blaj. Acolo erau mai multe ateliere cu cinci secţii, atelier de tâmplărie, atelier de fierărie, atelier de croitorie, atelier de cizmărie, atelier de rotărie.
Fetele care depuneau cel mai mult efort la atelierele de croitorie erau primite la Bucureşti cu bursă, iar băieţii erau primiţi la Odorheiu Secuiesc pentru a învăţa tehnici noi la atelierul de cizmărie. La Obreja s-a înfiinţat prima şcoală de menaj din ţară, ideea lansată tot de Vasile Suciu. Motivul a fost relativ simplu. Fetele trebuiau să îşi câştige într-un fel sau altul existenţa.
După anul 1937, castelul a fost locuit de călugării bazilieni, care aveau şi ei în grijă un număr mai mic de copii.
Întreaga poveste o găsiți pe ziarulunirea.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Lungul drum spre casă, când totul se înfundă în Bușteni, gaura neagră de pe Valea Prahovei de Roxana Neagu
