Cât de mic a ajuns un fost om mare
Traian Băsescu pare că vrea să profite, încă o dată, de moartea unui procuror. În 2004, sinuciderea procurorului Panait i-a adus puncte în campanie. Așa-i în alegeri, când te lupți cu șeful Guvernului, pe atunci și al procurorilor. Dar când mergi la cinema o dată la un deceniu, ca la citit Levantul, de ce să te duci cu nevasta taman la filmul lui Giurgiu?
Poate, deși greu de crezut, soția fostului președinte, după o viață umbrită de politică, abia aștepta să fie scoasă la un thriller politic altoit cu ceva marketing. Fiindcă filmul, de fapt, nu dezvăluie nimic, doar speră să se vândă prin asocierea cu unul dintre puternicii zilei.
Degeaba se agită fostul președinte cu posteritatea, acum, după plecare de la Cotroceni. Cică trebuie să-și apere mandatul! Imposibil. Ori se apără singur, în timp, ori este pierdut. Aplaudacii sub acoperire și carisma nu mai pot acționa, la scara istoriei.
Iar, pe termen scurt, aceste manevre de imagine le văd ca jocuri triste, ale unuia care își satisface singur meschinăriile, că pe alticineva nu se mai poate baza. Mizele lui Traian Băsescu mi se par mici. Așteptam mari dezvăluiri, în interviurile ținute la sertar din decembrie 2014.
Cele mai bărbătești gesturi pe care le-a făcut fostul om puternic a fost să-i tragă un șut unui om de mult căzut la pământ și să încerce să își asocieze imaginea unei aluzii la unul dintre puternicii zilei.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
