Cât de mult a greșit Klaus Iohannis?

Din punctul meu de vedere, greșeala lui Klaus Iohannis ține de modul în care a decis să comunice această decizie. Pentru că din ce în ce mai mult contează percepția, nu realitatea, iar percepția multora a fost că Iohannis i-a trădat.

Singura problemă din anunțul președintelui este una formală, ține de felul în care și-a construit discursul – foarte împăciuitor la adresa celor care un an de zile au luat măsuri criticate atât de președinte, cât și de cea mai mare partea a susținătorilor acestuia, că a lăsat impresia că-i sărută părintește pe frunte, dându-le generos încă o șansă. Dacă Klaus Iohannis ar fi făcut un rechizitoriu al anului de guvernare PSD-ALDE și ar fi atras atenția că România, în guvernarea PSD, a ajuns chiar să fie avertizată de Uniunea Europeană, la pachet cu Polonia, iar stilul de conducere seamănă al naibii de mult cu cel al lui Viktor Orban din Ungaria, cred că susținătorii președintelui ar fi înțeles situația.

Ceea ce mă nedumerește este însă atitudinea opoziției care a ridicat nivelul așteptărilor declarând pe toate vocile că partidele lor vor să se întoarcă la popor, punând astfel o țintă pe spatele președintelui Iohannis.

Nicio secundă nu au explicat că este aproape imposibil să se ajungă la alegeri parlamentare anticipate, ci cel mult la alegeri prezidențiale anticipate. Ba mai mult, liderii USR au dat declarații ofuscate după anunțul lui Iohannis, părând că opoziția ar fi fost lăsată cu ochii-n soare de președinte. Când colo, dintre toate partidele aflate în opoziție, doar PMP a mers cu propuneri de premier, neexistând niciun  plan comun al opoziție, o strategie, un candidat unic. NIMIC. Dar asta au uitat să menționeze atunci când au anunțat întoarcerea la popor. Ei erau obligați să le demostreze cetățenilor cât sunt de deciși să scape de “ciuma roșie”, cât se luptă pentru acest lucru, și cum sunt dispuși să renunțe la orgolii și funcții pentru a reuși. În loc de toate acestea, a fost mai ușor să pună un indicator arătând spre președinte, cu mesajul – “Trageți aici”. Am auzit chiar declarații manipulatoare de genul – “știm că este o decizie grea și riscantă pentru președinte”. De fapt, președintele n-ar fi riscat nimic pentru că populația l-ar fi reconfirmat. Dimpotrivă, în acel moment câștiga al doilea mandat. A ales însă să nu destabilizeze țara. Repet – suspendarea lui Iohannis nu însemna că se ajungea la alegeri anticipate parlamentare.

Pe scurt, de ce nu se putea ajunge la alegeri anticipate.

După ce prima propunere de premier ar fi căzut cu zgomot în Parlament ( nu am auzit de la opoziție să anunțe că între Grindeanu și Tudose s-ar fi înmulțit prin demersurile, negocierile lor), președintele ar fi fost suspendat, fără să mai apuce să facă a doua nominalizare. Îl vede cineva pe Liviu Dragnea așteptând liniștit să fie pus în situația ca parlamentarii de toate culorile să fie în următoarea dilemă – fie îl votează pe Goțiu, Orban, Barna, Nicușor Dan, Cioloș sau cum vreți să-l cheme, ca să nu își piardă scorul imens din parlament și beneficiile financiare și mai imense, fie îl trântesc și pleacă în campania electorală? Să fim serioși, Dragnea ar fi știut să joace ultima carte pe care o mai are în buzunar.

Iar România nu s-ar fi ales cu nimic.

Așa că dragi concetățeni, votanți ai lui Klaus Iohannis, un al treilea guvern PSD nu bucură pe nimeni, iar președintele a greșit grav în felul în care a comunicat, însă nici o variantă constituțională nu ar fi dus la alegeri anticipate PARLAMENTARE.

Este posibil însă ca dezamăgirea în masă a susținătorilor președintelui să aibă un efect benefic asupra domniei sale și să înțeleagă faptul că trebuie să fie prezent zilnic, nu trimestrial, să aibă o strategie clară și o comunicare eficientă. Și cum asaltul asupra justiției va continua, președintele trebuie să-și reafirme urgent poziționarea de partea corectă a lucrurilor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News