Câți pterodactili zboară, joi, din CSAT

Jurasicul s-a încheiat odată cu scufundarea navei Moscova.

Întebarea dacă dăm sau nu Ucrainei un sistem de rachete mai vechi, cu un soft aproape depășit, ca să primim unul nou, state of the art, nu își are sensul.

În momentul acesta, România, în alianța țărilor democratice, se apără pe frontul din Ucraina de invazia unui dictator agresiv, care conduce un regim criminal, aflat în ultimele stadii ale descompunerii morale-crimele împotriva umanității.

Pentru orice elev din ciclul primar, care știe să citească o hartă, este limpede că pericolul vine de la Răsărit. Oricât de mult ar vrea Karl Nehammer să-l ajute pe Putin din interiorul UE, mai mult de un veto n-are cum. Nici în glumă nu ne putem închipui că Austria și-ar bombarda găina care îi face ouă de aur, la București. S-o umilească, da, s-o bombardeze...absurd să gândești așa ceva.

Deci, sistemul de interceptare a rachetelor inamice ne păzește de ruși, și e cu atât mai eficient cu cât e dus mai la est, de acolo de unde ar putea veni atacul. Iar mai la est de România, cât va mai putea rezista, e Ucraina.

Nu trebuie să fii cine știe ce strateg militar, doar să fi folosit vreodată un laptop, să fi văzut cum îi cresc viteza, performanța etc. cu fiecare upgrade. Cedarea unui sistem Patriot aproape depășit, dar încă funcțional și necesar în următoarele luni de război, ca să primim unul al cărui soft se află cu un pas înaintea dușmanului, nu e o afacere rea, nici nu văd ce mai e de discutat la CSAT.

Poate ”cabinetul de război” își pune alte întrebări, mult mai incomode, și caută răspunsuri, la ședința de joi.

De pildă, cât îi va lua Armatei să ajungă de la Jurassic Park la Star Trek? Prin CSAT defilează corvete, submarine, tancuri uriașe, mai grele ca pământul de dedesubt, într-o epocă în care dronele s-au miniaturizat, s-au făcut cât un cărăbuș care când explodează face praf un soldat, degeaba se apără cu mitraliere și grenade, dacă n-are și o plasă de fluturi. La Craiova, Șoimul se chinuie să zboare de 30 de ani. Degeaba. Câte mii de ”viespi” ar fi putut produce fabrica de avioane, în acest timp, n-are rost să ne gândim, istoria nu se scrie cu ce-ar fi fost dacă.

Și, nu în ultimul rând, să se întrebe mai marii țării, în conclavul lor suprem, de ce nu reușește Armata să-și completeze efectivele, într-o țară ai cărei cetățeni și-au dat poate ultimii bani de mâncare pentru a merge la Munchen și a cânta, în minutul 80, Deșteaptă-te române?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News