Făcând strict observații empirice, am observat din ce în ce în ce mai mult că oamenii sunt atrași de non-conflicte culturale cu mize din ce în ce mai stupide. Și în majoritatea situațiilor am rămas cu o singură întrebare: Așa și?
De la oameni care au probleme cu persoanele non-binare până la comunitatea LGBT și la diversitatea din filme toată lumea pare să aibă pata pusă pe ceva zilele astea. Și dacă stai să analizezi cât de obiectiv se poate fenomenele, observi ca niciunul dintre ele nu iți îngrădește libertatea în vreun fel. Dimpotrivă, sporește libertatea de exprimare unui alt grup de persoane care poate nu se simte confortabil cu normele sociale impuse arbitrar. De când a devenit libertatea de exprimare - că până la urmă despre asta este vorba - o non-virtute în societatea secolului 21.
Unul dintre fondatorii liberalismului, pe care s-a clădit societatea modernă, este John Stuart Mill. Un utilitarist în esență, el advoca pentru libertate nelimitată atât timp cât nu limitează libertatea altcuiva. Totuși, pentru el libertatea individuală nu este absolută. Ea vine cu responsabilitatea de a nu cauza prejudicii altora. Aceasta implică un respect reciproc și o considerație pentru binele comun.
Principiul este universal aplicabil, nu doar pentru individ, ci și pentru societate pe de-a-ntregul. Reglementările și legile ar trebui să fie concepute așa încât să maximizeze libertatea personală, limitând-o doar atunci când este necesar pentru a proteja libertatea altora.
Cu aceste fundament în minte o să discut despre câteva subiecte controversate în societatea noastră:
Limitează această comunitate libertatea cuiva? Cu siguranță nu.
Însă totuși pare să fie una dintre cele mai stigmatizate pături sociale.
De ce oare? Pentru că sunt estetic diferiți de normele sociale. Vă reamintesc, nu există urât sau frumos absolut, există doar opinii formate de experiențele pe care le-am trăit. Spre exemplu: O pictură nu este frumoasă de la sine, ci doar evocă anumite sentimente formate pe baza experienței de viață comparate cu alte opere de artă.
Însă peste toate astea este vorba de libertatea de exprimare a unui grup social, care, pe lângă faptul că nu îngrădește libertatea persoanelor non-LGBT, sporește exprimarea liberă a unor persoane care de altfel ar fi fost nefericite. Pentru că nimeni nu alege pe cine iubește.
Iar aici putem face o prima diferență clara între opinii despre pictură, film, sculptură și opinii despre drepturile și libertățile omului. Putem avea câte păreri se poate despre artă, mâncare și chiar arhitectură, dar când vine vorba de libertăți și drepturi fundamentale ar trebui să ne abținem și pur și simplu să le respectăm.
Și atunci de ce nu tratăm această parte a societății precum sunt tratate celelalte? Vă reamintesc, persoanele LGBT+ nu au dreptul la parteneriat civil în România secolului 21 pentru că, citez din primul ministru: ”România nu e pregătită pentru recunoașterea parteneriatului civil.” Am aderat la Uniunea Europeană și ne mândrim cât de vestici suntem, însă nu suntem în stare oferim aceleași drepturi (nu mai multe) tuturor oamenilor chiar dacă populația este de acord cu asta.
Aici vorbim și despre persoanele transgender, persoanele non-binare și cu orice alt tip de exprimare.
Limitează aceste persoane prin exprimarea lor libertatea cuiva? Nu, sunt pur și simplu persoane care nu se încadrează în genul primit la naștere și vor să se exprime liber.
Însă în societate sunt stigmatizate, amenințate și chiar omorâte pentru acest lucru. Este o situație tragică și inacceptabilă.
Foto: Pexels
Un fenomen care încearcă să includă cât mai multă lume diversă în filme. Pentru că, ghici ce, doar 750 de milioane de oameni sunt europeni, plus alte 400 de milioane nord-americani. În total, un miliard de oameni din 8 fac parte din lumea vestică. Dacă un film ar respecta strict demografia planetei, 59.8% ar trebui să fie asiatici, 16.7% africani, 9.8% europeni, 7.2% nord-americani, 5.5% sud-americani și 0.5% din Oceania.
Asta este marea ”problemă” discutată și para-discutată în societate, oferită deseori drept exemplu pentru cât de rău poate să fie fenomenul ”woke”.
Totuși vorbim despre actori care joaca un rol pentru a transmite un mesaj sau o poveste. Actorii sunt doar un mod de a transmite/povestea mesajul regizorului către public. Chiar contează atât de tare că mesajul este transmis de o persoană de culoare, LGBT+ sau de un vestic heterosexual? Nu mesajul era important?
Limitează acest fenomen libertatea? Nu, doar face ca aproximativ 7/8 oameni de pe planetă să se simtă incluși.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News