Cazul Naipu, Asociația de Parapsihologie: fenomen Poltergeist

Manifestările de la Naipu, aşa cum sunt ele prezentate de către martori, se încadrează în fenomenul general cunoscut sub denumirea medievală Poltergeist (în lb. germană “spirit gălăgios”).

Considerat de către parapsihologi principala formă de expresie a unui aşa-numit psi natural sau psi spontan, fenomenul Poltergeist cuprinde o serie de evenimente şi manifestări macrofizice neconvenţionale stranii, care se produc în mod repetat în apropierea unei anumite persoane, de obicei în perimetrul domiciliului său stabil ori temporar sau, mai rar, la locul său de muncă. Manifestările caracteristice sunt următoarele: bombardament de pietre pe acoperiş, deplasări inexplicabile de obiecte în încăperi, uneori pe traiectorii bizare (telekinezie, psihokinezie), apariţii şi dispariţii subite de obiecte, inclusiv în şi din spaţii închise (aporturi, asporturi, teleportări), ciocănituri şi lovituri în mobile şi pereţi (raps), răsturnări, spargeri şi distrugeri de obiecte, intereferenţă cu aparatura şi sistemul electric, zgomote ciudate, împinse uneori pînă la vacarm, mici incendii, ridicări de obiecte sau fiinţe (levitări) etc. Originea fenomenului se pierde în negura istoriei, vechimea sa fiind probabil comparabilă cu cea a fiinţei umane.  

Popular, fenomenul atribuit unui strigoi

Tradiţia populară românească atribuie fenomenul Poltergeist “stafiei” unei persoane care a murit recent, denumită şi “strigoi” sau “moroi”, ce nu îşi găseşte odihna veşnică şi tulbură liniştea celor încă vii. Practica populară tradiţională, aplicată în trecut frecvent, presupune operaţiunea macabră de deshumare a defunctului suspectat, pentru a se înfige în inimă o furcă sau o bucată de metal. Observînd caracterul persuasiv şi oarecum malefic al manifestărilor, biserica, atunci cînd nu le neagă existenţa, le atribuie adesea Diavolului şi, ca atare, încearcă uneori să alunge fenomenul prin practici de exorcizare specifice aşa-numitei posesii demonice.

Cercetările moderne asociază fenomenul cu un agent poltergeist

Cercetarea prapsihologică modernă a evidenţiat faptul că manifestările de tip Poltergeist sunt asociate în mod necesar cu o persoană în viaţă (rar, cu mai multe persoane), denumită agent, petrecîndu-se la mică distanţă de aceasta, atunci cînd este trează. Portretul tipic al agentului Poltergeist prezintă o adolescentă în jurul vîrstei pubertății, cu bine cunoscutele sale probleme, tensiuni și conflicte interioare ajunse la un prag critic, care se defulează non-verbal prin manifestări fizice neobișnuite, uneori persuasive, agresive și împinse pînă la vandalism. Dar, în multe cazuri, agentul are altă vîrstă, alt sex și un profil psihologic diferit de “mica fetiță rău crescută” (naughty little girl), deși prezintă relativ frecvent simptome de labilitate psihică sau chiar un anumit dezechilibru mental.

Durata unui caz Poltergeist variază de la cîteva săptămîni la cîteva luni sau (foarte rar) la cîțiva ani, cu o medie de 5 luni, desfășurîndu-se în una sau mai multe etape. Singura modalitate eficientă de a opri fenomenul înainte de a se epuiza de la sine este identificarea agentului și îndepărtarea sa de la locul manifestărilor, cu mențiunea că în unele cazuri acestea îl urmează pe agent la noul său sediu.

În cazurile obișnuite, ipoteza subiectului agent care produce manifestările pe cale extramotorie, folosind inconștient propriul psi pentru a genera manifestările de tip macro-PK (macropsihokinetice) pare satisfăcătoare. Dar, una dintre marile probleme ale fenomenului Poltergeist este cea a cazurilor de mare amploare, cu manifestări a căror magnitutide întrece cu mult tot ceea ce oferă alte fenomene parapsihologice. În astfel de cazuri, cercetătorii consideră că manifestările depășesc cu mult capacitatea subiectului “vinovat”, care nu ar mai fi un agent producător al manifestărilor, ci mai degrabă un focar al acestora capabil să atragă și să concentreze forțe și energii nevăzute despre a căror origine și natură nu știm nimic.

Multe cazuri poltergeist în România

Numărul cazurilor de Poltergeist din Romînia este remarcabil. Subliniem aici, în mod deosebit, cazul Eleonora Zugun, din Talpa, Dorohoi, care s-a desfășurat în anii 1920, fiind bine cunoscut pe plan mondial, mai ales după ce “fata diavol” a fost studiată de specialişti reputaţi la Viena şi Londra. Investigarea cazului a fost reluată relativ recent de o echipă internațională de parapsihologi. Împreună cu membri ai Societății Romîne de Parapsihologie, am studiat unele cazuri semnificative din România, desfăşurate după anul 1989, cum ar fi cazurile Burila Mare, Unirea, Cib etc. Dintre acestea, se remarcă extraordinarele întîmplări petrecute, în anul 1990, în comuna Unirea (fostă Risipiți), jud. Dolj, care reprezintă foarte probabil cel mai mare caz mondial al secolului 20, pe care l-am popularizat cu ocazia unor conferințe și întîlniri internaționale.

Cartea publicistului Gabriel Tudor, intitulată “Fenomenul Poltergeist - teroarea nevăzută” (ed. Aldomar Extrasenzorial, București 2002), trece în revistă cazurile mondiale celebre și, mai ales, principalele cazuri din România.

Deocamdată, prin natura şi magnitudinea manifestărilor semnalate, cazul de la Naipu este mai degrabă unul modest, cu menţiunea că nu este exclus ca amploarea maniestărilor să mai crească. Cu toate acestea, atenţia şi interesul acordate de media acestui caz sunt fără precedent, fiind comparabile poate doar cu naivitatea şi ignoranţa cu care este investigat şi prezentat.

Agentul Poltergeist, un băiat de 11 ani

Agentul Poltergeist a fost identificat în persoana lui A. D., un băiat în vîrstă de 11 ani. Ca de obicei, unii săteni au dat vina pe o vecină care a decedat în urmă cu 6 săptămîni, crezînd că “spiritul” acesteia l-ar poseda pe băiat. Oficialităţi şi angajaţi ai Protecţiei Copilului au intervenit surprinzător în acest caz, luîndu-l pe Andrei de acasă pentru a-l aduce la Bucureşti şi interna la Spitalul Obregia, unde au solicitat o evaluare psihologică. Părinţii l-au externat pe copil, pornind cu el într-un pelerinaj pe la mănăstiri şi biserici. Menţionăm faptul că fenomenul Poltergeist rămîne indiferent la orice practici religioase sau la prezenţa agentului în locuri cu încărcătură religioasă. Patriarhia a recunoscut, în mod onest, că nu este vorba despre un caz de posesie demonică. Ȋntre timp, medicii l-au declarat pe Andrei perfect sănătos. Ȋn mai multe emisiuni TV, reporteri, comentatori, analişti şi oameni politici s-au declarat îngrijoraţi de soarta şi viitorul copilului, căutînd chiar soluţii pentru rezolvarea cazului.

Societatea Română de Parapsihologie consideră că autorităţile, medicii, preoţii etc. nu ar mai trebui să intervină în acest caz, deoarece nu ar face decît să îl streseze inutil pe Andrei. Manifestările vor înceta brusc peste cîteva săptămîni sau luni (cu menţiunea că ,după cîteva luni, un al doilea episod nu este complet exclus) şi lucrurile vor reveni la normal iar liniştea se va reinstala în casa familiei Dobre. Andrei se va dezvolta în continuare ca şi cînd nimic nu s-ar fi întîmplat iar manifestările neobişnuite care se petrec acum în jurul său vor rămîne doar o amintire. 

Psihologii, critici dure pentru părinți și autorități

Reprezentanții gândirii științifice sunt de părere că așa numitul fenomen Naipu este o ”prostie”, amplificată de superstiții și de supramediatizare. Pshihologul Hanibal Dumitrașcu crede că micuțul ”agent poltergeist” de 11 ani va avea de suferit în plan personal, va fi ostracizat de copii și în final va avea mari probleme emoționale. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News