Cazul Oprea: manipularea pe internet şi aroganţa politicienilor
Cazul Oprea este un bun studiu de caz pentru maniera în care se poate alimenta o campanie negativă și un curent critic de dezbatere pe internet. Care este vina reală a politicianului? Aroganța. Păcatul capital pe care politicienii refuză să-l înțeleagă și din cauza căruia cad în fața dorinței de răzbunare a publicului pentru intagibilitatea clasei politice. De aici încolo însă, începe campanie negativă de comunicare.
Dat fiind evitarea de către televiziuni (cu o singură excepţie) a campaniei negative la adresa șefului UNPR, campania de atac se desfăşoară preponderent pe internet. Adică în special pe Facebook și websiteuri (forumuri, bloguri). Cele două tipuri de canale media - facebookul și websiteurile - devenind tot mai interconectate şi generând astfel o platformă relativ omogenă şi denumită generic „internet”.
Internetul este perceput – chiar de către cei care îl folosesc – ca o sursă neutră de informare și de dezbatere autentică, necenzurată a opiniei – spre deosebire de televiziuni, pe care mai ales publicul de pe Facebook, le critică pentru asocierile lor politice. Idealizarea transparenței și a spiritului liber al dezbaterii de pe „internet” riscă o manipulare egală cu manipularea de care sunt acuzate televiziunile.
Internetul nu oferă avantajul identificării culorii patronajului politic al ştirii. Dimpotrivă stăpânind sau pur și simplu, doar având acces la cele câteva noduri importante ale reţelei „internet” - lideri de opinie sau forumuri de discuție – cei interesați pot răspândi informaţia pe care o doresc. Cine sunt acești „interesați „: cei care analizează permanent tabloul general al discuției publice și împing argumente pentru a susține o anumită direcție de dezbatere. O dată cunoscute nodurile rețelei și informație pusă în mișcare, dezbaterea „liberă” de pe internet face totul, alimentând un curent de opinie sau altul dorit de inițiatori.
Opinia este că fiecare participant la dezbaterea pe „internet” este liber şi că exprimându-se sub imperiul reacţiei instinctive, probează astfel libertatea de exprimare. Luați individual, parte din cei de pe Facebook sau de pe internet (websiteuri, forumuri, bloguri) pot fi autentici și dezinteresați. Puşi însă împreună să se exprime pe o temă, ei nu mai controlează informaţia, ci doar răspund la un curent de opinie ce poate fi manufacturat în biroul unui analist media angajat la o agenţie de monitorizare media sau un serviciu secret care pune în mişcare informaţie către cei mai importanți centrii de dezbatere din online (nodurile de care vorbeam mai sus).
Nu contează dacă criticile împotriva lui Gabriel Oprea sunt justificate total sau doar în parte, ci doar maniera în care se construieşte şi se poate produce un curent public de contestare şi o campanie de atac.
Responsabilitatea reală a lui Gabriel Oprea ține de neînțelegerea celei mai mari probleme cu care se confruntă toată clasa politică: riscul percepției aroganței și invincibilității răspândită peste politicieni.
În întreaga argumentaţie produsă şi ventilată public – în spaţiul online - vizând răspunderea ministrului Oprea pentru accidentul poliţistului merită pusă o întrebare – care corelaţie este mai puternică și mai directă: corelaţia dintre răspunderea ministrului pentru accident sau corelaţia privind răspunderea politicianului pentru aroganţă? Pentru că așa cum este purtată acum dezbaterea pare intenționat neclar pentru public şi premeditat amestecat în argumentaţia critică.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
