O nouă sesizare la CCR: Înfiinţarea COMISIEI speciale pentru legile securităţii

Vă prezentăm mai jos textul sesizării de neconstituționalitate adresată Curții Constituționale:

"Domnului Valer DORNEANU,
Președintele Curții Constituționale
Stimate domnule Preşedinte,

În conformitate cu prevederile art. 146 lit. c) din Constituția României și art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal formulează prezenta

SESIZARE DE NECONSTITUȚIONALITATE

a Hotărârii Parlamentului nr.19 din 18 aprilie 2018 pentru constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului privind analizarea şi actualizarea cadrului normativ cu incidenţă în domeniul securităţii naţionale, pe care o considerăm neconformă cu prevederile art. 1 alin. (5), art. 31, art. 61, art. 64 alin. (4), art. 68 și art. 74 alin. (1) și (4) din Constituția României, pentru motivele expuse în continuare.

I. Admisibilitatea sesizării de neconstituționalitate

Hotărârea Parlamentului nr. 19/2018 vizează aspecte ce ţin de organizarea şi funcţionarea unei autorităţi de rang constituţional şi afectează valorile, regulile şi principiile constituţionale stabilite de art. 1 alin. (5) şi art. 64 alin. (4) din Constituţia României. În baza art. 146 lit. l) raportat la art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional poate controla constituționalitatea hotărârilor parlamentare fără ca prin aceasta să fie afectat principiul autonomiei parlamentare.

În acest context, prin Decizia nr. 738/2012, Curtea a precizat că hotărârile Parlamentului adoptate în virtutea prerogativelor constituţionale ale acestei autorităţi, cum sunt şi cele de la art. 64 alin. (4) din Constituţia României, au făcut obiect al controlului de constituţionalitate întemeiat pe dispoziţiile art.146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 27 din Legea nr.47/1992.

II. Hotărârea Parlamentului nr.19 din 18 aprilie 2018 încalcă art. 1 alin. (5) raportat la art. 64 alin. (4) din Constituția României

Așa cum am arătat și în alte sesizări de neconstituționalitate referitoare la constituirea unor comisii parlamentare speciale, prin modul în care sunt formulate dispozițiile de la art. 1 alin. (1) lit. b) și lit. d) nu rezultă cu claritate şi precizie care este rolul acestei Comisii speciale prin raportare la rolul comisiilor permanente ale celor două Camere cu atribuții în domeniul actelor normative cu incidență asupra domeniului securității naționale, prin raportare la comisiile permanente ale Camerei Deputaților şi Senatului, în special cele de apărare, ordine publică și siguranță națională.

Conform art. 64 alin. (4) din Constituția României, „Fiecare Cameră își constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui comisii comune". În aplicarea dispoziției constituționale, art. 4 alin. (2) din Regulamentul activităților comune ale Camerelor Deputaților şi Senatului prevede faptul că „Cele două Camere îşi pot constitui, în afara comisiilor comune permanente, comisii speciale şi comisii de anchetă parlamentară". De asemenea, art. 8 alin. (1) din același Regulament prevede faptul că „La nivelul Parlamentului se pot constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte normative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri precizate în hotărârile de constituire a respectivelor comisii". Obiectivele stabilite prin Hotărârea Parlamentului nr. 19/2018 pentru Comisie vizează aspecte care ţin de „analizarea" conținutului unor acte normative, „modificarea" unor acte normative în domeniul securității naționale, cât și ,,centralizarea, în vederea examinării inițiativelor legislative care au incidență în materia securității naționale aflate în procedură în cele două Camere ale Parlamentului.

Or, raportându-ne la textul constituțional din art. 64 alin. (4) teza a doua şi la dispozițiile Regulamentului activităților comune ale Camerei Deputaților şi Senatului, nu este clar dacă această Comisie specială „avizează acte normative complexe", aflate în prezent în procedură parlamentară „elaborează propuneri legislative" sau doar analizează cadrul normativ actual în domeniul securității naționale.

Din analiza obiectivului prevăzut la art. 1 alin. (1) lit. b) și c), precum rezultă faptul că nu ne aflăm în situația avizării unor acte normative complexe, întrucât avizarea presupune exprimarea unei opinii cu privire la acte normative aflate în procedură parlamentară și nu elaborarea, modificarea ori completarea (ambele, proceduri cu caracter decizional), respectivelor acte normative.

Prin complexitatea şi modul de redactare a obiectivului de la art. 1 alin. 1 lit. c) pare că ne-am afla în situația în care Comisia specială elaborează propuneri legislative noi cu incidență asupra securității naționale. Din această perspectivă obiectul enunțat la art. 1 alin. (1) lit, c) intră în contradicție cu obiectivele detaliate prin dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. b) și lit. d):„centralizarea, în vederea examinării, a inițiativelor legislative care au incidență în materia securității naționale, aflate în procedură în cele două Camere ale Parlamentului". Dacă ne-am afla în situația detaliată de art. 1 alin. (1) lit. c) aceea de elaborare a unor proiecte de acte normative noi în materia securității naționale, trebuie să ținem cont de faptul că, ulterior elaborării propunerilor legislative de către o comisie specială, se vor aplica dispozițiile art. 8 alin. (4)-(7) din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților şi Senatului. Doar în acest caz propunerile legislative nu ar mai trebui supuse analizei altor comisii. Însă, întrucât obiectivul Comisiei este, conform art. 1 alin. (1) lit. b) și d) și elaborarea propunerilor de modificare și sistematizare, după caz , a tuturor textelor legislative care reglementează materia, cât și centralizarea , în vederea examinării inițiativelor legislative care au incidență în materia securității naționale, aflate în procedură parlamentară, precum și a celor ce urmează a intra în procedură parlamentară pe toată perioada desfășurării activității Comisiei speciale și care vor fi transmise acesteia", rezultă că scopul Comisiei nu ar fi nici acela de a elabora propuneri legislative noi, ci acela de a amenda propuneri legislative deja formulate sau care vor fi formulate de titulari ai dreptului de inițiativă legislativă, propuneri care se află/vor intra în procedura parlamentară. Într-o asemenea situație ar trebui să ținem cont de necesitatea ca aceste inițiative legislative, după ce vor fi amendate în această comisiei, să intre sau să își continue procedura de legiferare obișnuită, ajungând în fata comisiilor permanente ale celor două Camere, respectiv în fața plenului celor două Camere, astfel încât comisiile permanente și fiecare dintre cele două camere să își poată realiza competențele cu respectarea principiului bicameralismului diferențiat și funcțional instituit de Constituție ulterior revizuirii din 2003.

Prin urmare, considerăm că nu se poate deduce care este scopul vizat de art. 1 din Hotărârea Parlamentului nr. 19/2018. Lipsa de claritate şi precizie a acestui scop prin raportare la celelalte obiective ale Comisiei speciale generează impredictibilitate cu privire la procedura ulterioară de legiferare pe care trebuie să o urmeze cele două Camere. Fie este vorba de o comisie specială ce elaborează propuneri legislative noi, caz în care procedura legislativă nu ar mai trebui să parcurgă etapa obligatorie a avizării de către comisiile permanente ale celor două Camere, fie este vorba de o comisie sui-generis, care se adaugă în procedura avizării legilor de către comisiile permanente. Această neclaritate este de natură să conducă la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât lasă loc arbitrariului şi incertitudinii în procesul de legiferare. Totodată, dispozițiile din art. 1 alin. (1) lit. d) sunt imprecise, creând impredictibilitate în aplicare. Astfel, în situația în care un act normativ care va intra în procedură legislativă chiar la finalul duratei de funcționare a Comisiei speciale şi este transmis respectivei Comisii nu este clar dacă această situație va conduce fie la prelungirea duratei de funcționare a comisiei, fie la lipsa dezbaterii respectivului act în cadrul Comisiei și, deci, la încălcarea propriei hotărâri de înființare. Prin lipsa de claritate şi precizie a obiectivului reglementat la art. 1 alin. (1) lit. d) prin raportare la celelalte obiective ale acestei Comisii speciale se încalcă şi dispozițiile art. 64 alin. (4) din Constituție, raportat la art. 4 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților şi Senatului, întrucât nu rezultă scopul efectiv pentru care această comisie a fost înființată şi creează confuzie între rolul comisiilor permanente ale celor două Camere şi rolul Comisiei speciale comune a celor două Camere.

III. Hotărârea Parlamentului nr. 19/2018 încalcă art. 61 din Constituția României

Conform obiectivelor prevăzute la art. 1 lit. a), lit b), lit c) și lit. d) din Hotărârea Parlamentului nr. 19/2018 se instituie o competență generală de examinare, modificare a tuturor actelor normative cu incidență asupra întregului domeniu al securității naționale, deși art. art. 8 alin. (1) din Regulamentul activităților comune prevede că la nivelul Parlamentului se pot constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte normative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative, evident, într-un anume domeniu de reglementare, sau pentru alte scopuri precizate în hotărârile de constituire a respectivelor comisii.

Conform art. 60 pct. 13 din Regulamentul Camerei Deputaților, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, are ca domeniu de activitate probleme privind apărarea, ordinea publică şi siguranţa naţională., aspect valabil și pentru Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională a Senatului României.

În absența unui scop clar definit al Comisiei speciale prin raportare la art. 64 alin. (4) din Constituţie şi art. 8 alin. (1) din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului (a se vedea argumentele de la pct. I), activitatea respectivei Comisii va consta în întocmirea şi transmiterea unui raport cu privire la actele normative cu incidenţă asupra securității naționale dezbătute în cadrul Comisiei speciale atât către Biroul Permanent al Camerei Deputaților, cât și către Biroul Permanent al Senatului, pentru a fi dezbătut împreună cu propunerile legislative atât de plenul Senatului, cât și de plenul Camerei Deputaților.

Instituirea în beneficiul Comisiei speciale a acestei competențe generale de a examina, modifica și completa toate actele normative cu incidență asupra securității naționale încalcă principiul bicameralismului, eliminând din competența comisiilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului, așa cum este aceasta stabilită pe cale regulamentară, dezbaterea iniţiativelor şi proiectelor legislative existente sau viitoare cu incidenţă într-un întreg domeniu de reglementare ce ținea de competența lor exclusivă. Formularea contradictorie de la art. 1 din Hotărârea Parlamentului nr. 19/2018 conduce la restrângerea competenței comisiilor permanente ale celor două Camere prin transferarea unui domeniu esențial din competența acestora către o Comisie specială.

Astfel, cum am arătat și în alte sesizări de neconstituționalitate cu obiect similar, prin restrângerea competenței comisiilor permanente de a dezbate proiecte şi inițiative legislative într-un anume domeniu de reglementare şi în condițiile în care toate proiectele de acte normative dintr-un anumit domeniu de reglementare vor fi examinate, modificate şi completate de o singură comisie specială comună a celor două Camere este afectat principiul conform căruia dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acesteia în plenul celor două Camere ale Parlamentului. Or, evaluarea în plenul celor două Camere este posibilă atunci când organele de lucru interne ale fiecărei Camere, competente să avizeze şi să întocmească rapoarte, se pot exprima cu privire la conținutul respectivelor proiecte de lege sau propuneri legislative, aspect fundamental pentru respectarea principiului bicameralismului. Dezbaterea actelor normative în domeniul securității naționale de către 70 de deputați și senatori, membri ai comisiilor permanente sesizate pentru raport prin procedură parlamentară obișnuită, ar asigura pluralitatea opiniilor necesare elaborării, în condiții de transparență a noilor reglementări într-un domeniu fundamental pentru buna funcționare a statului.

Mai mult, instituirea acestei competențe generale de examinare, modificare şi completare a tuturor actelor normative cu incidență asupra securității naționale de către o singură Comisie specială comună implică şi faptul că respectivele acte normative nu mai sunt avizate de către alte comisii permanente, precum şi faptul că devine neclară chiar ordinea de sesizare a Camerelor în materia actelor normative cu incidență asupra domeniului securității naționale.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut în Deciziile nr. 48/1994 și nr. 209/2012 că „deplasarea unui centru de decizie constituțional (Parlamentul) la comisii ale acestuia nu este conformă cu menirea celui dintâi, exprimată clar în prevederile art. 61 din Constituție."

Normele regulamentare reprezintă instrumentele juridice care permit desfășurarea activităților parlamentare în scopul îndeplinirii atribuțiilor constituționale ale Parlamentului. Așa cum instanța constituțională a reținut în Decizia nr. 292/2012, „în cadrul procesului legislativ, Parlamentul are nevoie de suportul informațional necesar pentru a-și formula o opinie corectă asupra actelor normative adoptate. Camerele nu ar putea păși direct la dezbaterea și adoptarea unei legi, fără o pregătire corespunzătoare, prealabilă, a lucrărilor ce urmează a se desfășura în plen."

În concluzie, considerăm că rolul și finalitatea consacrate pentru organizarea și funcționarea comisiilor parlamentare, din perspectiva principiului bicameralismului, sunt afectate, încălcându-se astfel dispozițiile art. 61 alin. (2) din Constituția României.

IV. Articolul 1, litera e) din Hotărârea Parlamentului nr. 19 din 18 aprilie 2018 încalcă art. 74 alin.(1) și (4) din Constituția României.

Conform obiectivelor prevăzute la art. 1 lit. e), Comisia poate avea rol de inițiator al propunerilor legislative în domeniul securității naționale, organizează dezbaterile asupra acestora și întocmește rapoartele pe care le va înainta celor două Camere ale Parlamentului pentru dezbatere și adoptare. Această prevedere din Hotărârea adoptată de Plenul Comun al celor două camere încalcă în mod vădit litera Constituției care la art. 74 enumeră limitativ cui aparține inițiativa legislativă la alin. (1): Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative. De asemenea, la alin. (4) al aceluiași articol, Constituția prevede că Deputaţii, senatorii şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativă legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi.

Prin Hotărârea Parlamentului nr. 19 din 18 aprilie 2018, Comisia specială comună a Camerei Deputaților și Senatului privind analizarea și actualizarea cadrului normativ cu incidență în domeniul securității naționale își arogă, în mod explicit, rolul de inițiator al propunerilor legislative încălcând prevederile exprese și limitative ale Constituției.

Arătăm că dreptul de a formula propuneri legislative este atributul exclusiv al parlamentarului fiind un drept câștigat în baza obținerii mandatului în circumscripția electorală în care candidat. Acest drept fiind unul personal, pe perioada exercitării mandatului, nu poate fi delegat niciunei structuri parlamentare sau instituții. Astfel în acest context însuși scopul Comisiei este neconstituțional prin faptul și-a propus să poată înainta propuneri legislative.

Această prevedere din Hotărârea Parlamentului nr. 19 din 18 aprilie 2018 nu poate fi considerată o simplă eroare de exprimare în text deoarece coroborând-o cu art.4 alin.(2) din Hotărârea supusă controlului de constituționalitate care spune că Hotărârile Comisiei se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți rezultă că prin votul membrilor prezenți se poate lua decizia de a împuternici comisia cu rolul de inițiator de propuneri legislative contravenind flagrant cu norma constituțională expresă.

Având în vedere motivele exprimate mai sus, o propunere legislativă inițiată de comisie și nu de deputați și/sau senatori în nume personal, ar genera în mod automat un viciu de constituționalitate care nu poate fi acoperit în nicio formă, nici măcar dacă proiectul inițiat ar fi votat în plenul fiecărei camere și dacă ar deveni Lege prin promulgare. Astfel, există riscul ca legi inițiate de comisie să poată fi declarate neconstituționale în timp, la sesizarea unei părți interesate lucru care ar genera probleme reale în societate și care, în timp, ar face inutilă activitatea comisiei.

Tocmai de aceea solicităm Curții Constituționale a României constatarea art.1, lit. e) din Hotărârea Parlamentului nr. 19 din 18 aprilie 2018 ca fiind în conflict cu art. 74 alin. (1) și (4) din Constituția României.

V. Articolul 3 din Hotărârea Parlamentului nr. 19 din 18 aprilie 2018 încalcă art. 68 și art. 31 din Constituția României.

Conform art. 3 din Hotărârea Parlamentului, ședințele Comisiei sunt, de regulă, publice. Condițiile în care reprezentanții mass-mediei au acces la lucrările Comisiei se stabilesc de plenul acesteia. Această prevedere din Hotărâre contravine art. 68 din Constituție care prevede imperativ că ședințele celor două Camere sunt publice. Camerele pot hotărî ca anumite ședințe să fie secrete. Comisia specială, prin Hotărârea dedusă controlului de constituționalitate, a primit atribuții care adaogă la Constituție, care prevede clar care sunt condițiile în care o ședință poate fi secretă. Lucrările comisiilor parlamentare sunt, de regulă, publice și doar plenul Camerei Deputaților sau al Senatului poate stabili condițiile în care o ședință poate fi secretizată. Mai mult, Hotărârea Parlamentului nr. 19 din 18 aprilie 2018 face o distincție între ședințe secrete și ședințe la care Reprezentanții mass-mediei au acces la lucrările Comisiei care încalcă în fond art. 31 din Constituție care la alin (1) prevede imperativ că dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.

Din formularea adoptată de către Parlament a art.3 din Hotărâre reiese în mod vădit și explicit intenția Legiuitorului de a îngrădi exclusiv accesul mass-media la lucrările ședinței și de a încălca dreptul cetățenilor de a avea acces la informații de interes public și nu conferirea unui caracter secret al ședințelor comisiei, neprevăzând nicio situație în care la ședințele comisiei accesul publicului să fie restricționat.

Pentru toate acestea, solicităm Curții Constituționale a României constatarea art.3 din Hotărârea Parlamentului nr. 19 din 18 aprilie 2018 ca fiind în conflict cu art. 68 și art. 31 din Constituția României.

Pe cale de consecință, Hotărârea Parlamentului nr.19 din 18 aprilie 2018 pentru constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaților şi Senatului privind analizarea şi actualizarea cadrului normativ cu incidenţă în domeniul securităţii naţionale este neconstituțională în ansamblul său.

În drept, ne motivăm sesizarea pe dispozițiile art. 55 alin. (1) din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului și ale art. 27 alin. (1) din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale."

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News