Ce a convins-o pe Ioana Flora să accepte rolul din "Anul Nou care n-a fost": Totul a început în 2017

Filmului i s-a acordat Marele Premiu al secțiunii Orizzonti la Veneția. "Anul nou care n-a fost" are ceva „fermecos”, așa cum spune Ioana Flora, nu despre Revoluția Română, ci despre orice dictatură, și reprezintă o capodoperă a (a)normalității lumii sociale și schimbării unui regim, care avea să promită un An Nou și o viață nouă.

Ce a convins-o pe Ioana Flora să vrea rolul?

"Era cumva evident (...). Toată povestea noastră a început în 2017 și gândește-te cât a durat să se rotunjească, să devină filmul acesta de lung-metraj. Ne-a mai povestit bucăți din el, sub formă de scurtmetraje pe care chiar cumva le-a unit în acest film de lung-metraj — povestea aceea de Anul Nou, cu actrița, sau povestea dintre mamă și fiu. Cel mai bine ar fi să povestească el (n.r., regizorul) despre gândurile pe care le-a avut și sub ce formă voia să le facă decât să traduc eu, pentru că poate nu sunt 100%... cum să zic, justă.

Dar știam cumva premisele, adică știam cumva restul de povești pe care le avea în minte și (n.r., ideile pe care) le tot pritocea.

Ce m-a făcut (n.r., să accept rolul), a fost, evident, faptul că scurtmetrajul în sine e parte din acest lung-metraj și atunci a mai trebuit să adauge niște scene de legătură în care personajele noastre se întâlnesc, iar personajele își încrucișează cumva drumurile lor în filmul ăsta de lung-metraj.

Deci marea mea parte din muncă a fost la Cadoul de Crăciun (n.r., un alt film în care actrița joacă) și s-au mai adăugat niște scene pe care le am în Anul Nou care n-a fost", spune Ioana Flora, în dialog cu Ionuț Vulpescu.

captură ecran podcast "Avangarda"

Tragicomedia filmului lui Bogdan Mureșanu

"E foarte importantă linia asta pe care el a abordat-o. Are cumva un umor atât de specific și, în același timp, un tragism.

Și combinația celor două cred că este rețeta aia bună, de masterchef. Pentru că nu e dramă, nu e nici comedie, are accente extraordinare de umor pentru că oamenii în situații depășite devin personaje comice — așa ni s-a spus nouă la școală.

Adică un om normal într-o situație care îl depășește. E de comedie, știi?

Așa e și cu ei. Adică niște oameni normali, care trăiau cu premise și în termenele normalității de pe vremea aia, nu? (N.r., De exemplu, îi avem pe) Mariana și cu Gelu, care au și ei un apartament undeva la capătul orașului, au și ei un copil ca toată lumea, cumpără și ei un brad de Crăciun ca toată lumea, miros o portocală ca toată lumea, că (n.r., portocale sau alte lucruri de acest gen) nu erau.

Și când, iată...

Și îi depășește situația.

Bine, știm cu toții cadoul de Crăciun, nu? Copilul care zice că să moară nea Nicu, că asta își dorește tata.

Și de acolo începe, de fapt, tragicomedia. Pentru că situația este reală (...) pentru că ai o memorie emoțională, iar pe toți cei care au trecut prin perioada aia, îi înțeleg ce înseamnă fiorul ăsta, că ce ți se poate întâmpla a doua zi, că ai fost auzit, ascultat și așa mai departe, și în același timp, (n.r., totul) este tratat într-o cheie semi-comică, semi-amară.

Asta mi se pare marele talent al lui Bogdan Mureșanu", mai spune Ioana Flora.

***

Serbia e locul rădăcinilor ei, dar România e acasă. Tatăl său, Ioan Flora, a fost un important poet optzecist, care ar fi vrut-o arhitectă. I-a luat opt ani să îl facă să înțeleagă că a luat cea mai bună decizie pentru cariera ei mergând la teatru.

Însă premiile și recunoașterea publicului au fost cel mai bun semn că viața pe scândură și dincolo de cameră sunt cele două lumi posibile din care poate crea artă. Cel mai greu i-a fost în pandemie: a trăi impredictibil, fără finanțare pentru proiecte, fără resurse pentru vocație, e un test existențial.

Dar destinul a făcut ca foarte repede incertitudinea să treacă și Ioana Flora să redevină actrița premiată la Cannes, Berlin, San Sebastian și în alte locuri ale excelenței artistice. Invitată la microfonul podcastului Avangarda, Ioana Flora destăinuie ce înseamnă viața de mamă cu doi copii gemeni, care e poezia pe care i-a dedicat-o Nichita Stănescu, dar și ce a însemnat succesul consacrării prin „Marfa și banii”.

În dialog cu fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, actrița Ioana Flora explică de ce AFCN-ul deține monopolul formelor de sprijin real pentru independenți și care sunt căile prin care iubirea pentru artă ar putea deveni o normalitate în România, și din perspectiva producției, dar și a consumului cultural.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News