Ce a descoperit Andreea Berecleanu, într-o noapte, când se plimba cu soțul ei, prin centrul Capitalei. FOTO ”Oare politicienii se plimbă vreodată la pas?”

”Încă-l iubesc… deși e atât de murdar, în mare parte. Încă-l iubesc, tocmai pentru că alții nu-l mai iubesc deloc. E vorba despre orașul în care m-am născut, București. Weekendul trecut am fost invitată la o petrecere. Locul desfășurării era în zona centrală, la doi pași de Calea Victoriei. La final, am plecat împreună cu soțul meu pe jos în jurul orei 3, doar ca să facem câțiva pași și apoi să comandăm un taxi. Am mers mai mult decât ne-am propus, nu ne era somn și nu era nici prea cald. Am descoperit un București în beznă, mai ales în locurile unde știam că există străduțe cu lumină. De exemplu, Ateneul Român și parcul Ateneului sunt în întuneric. Asta chiar este o premieră. Adesea, am văzut turiști care se pozau seara în fața Ateneului, tocmai pentru că reprezenta un reper cultural și arhitectural. Nici măcar asta nu mai avem. Oare politicienii se plimbă vreodată la pas? Noaptea, ziua? Și dacă da, la ce se uită?” a ridicat probleme jurnalista Andreea Berecleanu, pe pagina sa de Facebook, unde a publicat și mai multe fotografii pentru a susține ceea ce a scris. 

O internaută a intrat în polemică, scriindu-i: ”Eu iubesc Bucureștiul așa cum este el! Mi-am setat pe Google Maps absolut toate locurile de vizitat și de 10 ani tot vizitez și mai am… Multe muzee au fost modernizate, dar mai sunt și muzee de valoare națională închise sau uitate că nu știu starea lor exactă, Enescu și Muzeul Țăranului de exemplu. Muzeul Holocaustului de asemenea a fost deschis de puțini ani și totuși este închis. Mergi des în Franța și te rog spune-mi un loc din București în care miroase a urină ca în zona Gării de Nord a Parisului? Curățenia nu mai este un punct forte în Europa… Dar măcar ei știu cumva să păstreze aparențele, obiectivele turistice sunt îngrijite, luminate (că de aici a pornit discuția). Ador să mă plimb, dar nu aș pleca de lângă București în niciun loc din lume mai mult decât o vizită…”. 

Andreea Berecleanu i-a răspuns: ”Sigur, pot compara Parisul cu cel de acum 30 de ani, când am călcat prima dată, imediat după ‘90. Îl pot compara cu multe alte dăți. Situația în Paris e scăpată de sub control, iar principala cauza cred că o știți. Nu francezii dorm pe străzi sau urinează… În schimb, nu e beznă, nu sunt degradate clădirile, le sunt îngrijite parcurile. Dar putem lăsa Parisul ca exemplu “al curățeniei” și să privim spre Praga, sau spre Budapesta, sau spre Salonic, sau spre Varșovia, sau spre Madrid, etc. Da, am și eu locuri preferate în București. Merg și eu în muzee în București…acolo unde muzeografii au cel mic salariu. Sau în Grădina Botanică. Ați fost cumva? Faceți o plimbare, nu veți vedea nicio specie, e pârloagă peste tot. Apoi comparați cu Astra din Sibiu, unde am stat cu orele și n-aș mai fi plecat”. 

Alt internaut a pus fotografia de mai jos și a scris: 

”Apropos, în fotografii nu e Ferentari, e Calea Victoriei, emblematică pentru București, acum câteva săptămâni, nu după război... Dacă iubiți Bucureștiul, poate încercați să îl și salvați. Dar se pare, din păcate, că tocmai cetățenii acestui oraș îl condamnă la pieire. Văd rău, urât, mizerie în jurul lor și nu fac nicio schimbare. De ce?!Pentru că întotdeauna preferă ”răul cel mai mic”. Hai să căutăm binele, să ne lăsăm ghidați de BINE, nu păcăliți de RĂUL cel mai mic. Cred că avem o doză de masochism în gena noastră, altfel nu îmi pot explica, sincer... Trist... Și Andreea are dreptate, de ce să ne comparăm cu Parisul, când dintotdeauna a fost bântuit de șobolani, se știe... (vezi Mizerabilii) și nu cu Praga, de exemplu... Comparația cu un oraș și mai murdar vine tot din această convingere că nu merităm mai mult, din această victimizare în care ne place să stăm, în care ne simțim confortabil. Și atunci, nu ne merităm soarta, oare?! E retorică întrebarea...”. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News