Ce ar mai putea șoca, schimba publicul din România. Răspunsul regizorului Alexander Hausvater - Video
Regizorul Alexander Hausvater a fost invitatul lui Ionuț Vulpescu, într-o ediție de excepție la podcastul Avangarda.
”Nu crede în avangardă, deși metoda lui a revoluționat teatrul și cinematografia, nu numai în România, ci pe mapamond. Volumul „Ce dacă” e romanul biografic prin care viața lui e spusă prin viziunea a mai multe personaje, cucerindu-și publicul printr-o interpretare opusă lui Stanislavski, aceea a conflictului dintre expresia exterioară și logica internă a unui individ.
A șocat când a spus public că după piesa Nabucco montată la Cluj, și-ar dori ca oamenii să facă gesturi civice și să devină mai empatici. Alexander Hausvater vine la microfonul Avangardei povestind în exclusivitate culisele sale de viață și de scenă. În dialog cu fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, Alexander Hausvater explică de ce cel mai bun Rege Lear din opera sa a fost John Cazale, deși la momentul distribuirii în rol, mai avea două luni de viață;
Care sunt motivele pentru care după un spectacol din Canada, a fost arestat alături de întreaga trupă, spectatorii urmându-i; dar și care e metoda prin care ajunge la sufletul spectatorului fără încăpățânarea de a-i plăcea. Un episod despre aplauze ca relicvă a vieții aristocrate, artiști care trăiesc pentru public, nu pentru artă, și spectatori care nu mai pot fi șocați într-o epocă a Tik-tok-ului, în exclusivitate, la Avangarda”, l-a descris Ionuț Vulpescu pe regizorul Alexander Hausvater.
Schimbăm publicul sau îl educăm? Ce ar mai putea șoca publicul din România
”Ce crezi că ar șoca publicul din România azi? Ce l-ar mai șoca? Ce experiment ar putea fi provocator?”, a fost una din întrebările adresate de Ionuț Vulpescu.
”Nu pot să-mi dau seama, pentru că toată lumea voiajează, toată lumea vede, toată lumea... Cred că exista un teatru, un fel de teatru la Paris în anii `50, Theatre Panique, care era creat ca să cauzeze asta, dar nu mi se pare ca aceasta poate să fie un scop artistic, să șochezi... Cred că scopul e transformare. Teatrul, teatrul bun, este un teatru de transformare.
Actorul se transformă pe parcursul unui spectacol de teatru, de la tânăr la bătrân, de la slab la tare. Această evoluție, această schimbare, sperăm în bine, dar se poate și în rău, trebuie să fie proiectat asupra unui public care să facă și el acest demers, acest voiaj. Nu... Când văd, de exemplu, acest public apatic, care de multe ori deschide telefonul în timpul unui spectacol, îți dai seama că nu poți să-l schimbi prin prisma unui spectacol șocant.
Poți să-l schimbi prin prisma educației, poți să-l schimbi prin prisma unei politici interesante, care se gândește că prin cultură putem schimba totalitatea poporului, putem schimba gândirea, putem ajunge la acele atribute pe care noi le admirăm într-un erou, într-un om pozitiv. Dar...”, a spus Alexander Hausvater.
Video
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ion Iliescu, lecție pentru ”noua clasă politică”, greu de înțeles de către luzării momentului de Val Vâlcu
