Ce este infecția cu HPV, cum se manifestă și care sunt riscurile pentru sănătate

Papilomavirusurile umane (HPV) sunt un grup mare și divers de virusuri ADN dublu catenar epiteliotropi.

Astăzi, au fost descrise peste 170 de genotipuri de HPV, clasificate ca genotipuri cu risc scăzut și cu risc ridicat. Printre acestea, există cel puțin 12 tulpini cu risc ridicat, HPV 16, 18, 31 și 45 sunt responsabile pentru majoritatea cancerelor care cauzează HPV. Tulpinile cu risc scăzut, cum ar fi HPV 6 și 11, duc rareori la cancer, dar pot provoca veruci la nivelul organelor genitale, anusului, gurii și gâtului.

Aproximativ 50% până la 80% dintre femeile active sexual vor fi infectate cu HPV în timpul vieții. Prevalența globală estimată a HPV este de 11,7%. Africa de Sud (17,4,0%), Africa de Est (33,6%), Europa de Est (21,4%), Europa de Vest (9,0%), Europa de Est (21,4%) și Caraibe (35,4%) au prezentat cele mai mari prevalențe HPV. Lucrătoarele sexuale sunt printre cele mai susceptibile grupuri de a dobândi infecția cu HPV și de a dezvolta neoplazie intraepitelială cervicală și cancer de col uterin.

Ce tipuri de HPV există și ce risc prezintă

Există peste 200 de tipuri de HPV, dintre care aproximativ 40 pot infecta zona genitală. Aceste tipuri de HPV sunt împărțite în două categorii principale:

HPV cu risc scăzut

Cele mai comune tipuri de HPV cu risc scăzut, HPV 6 și HPV 11, sunt responsabile pentru aproximativ 90% din cazurile de negi genitali (condiloame acuminate). Negii genitali sunt excrescențe mici, de obicei moi, care apar pe sau în jurul organelor genitale și anusului. Deși pot fi inestetici și uneori inconfortabili, aceștia nu sunt periculoși din punct de vedere oncologic.

Pe lângă negii genitali, tipurile de HPV cu risc scăzut pot provoca și alte leziuni benigne, cum ar fi papiloamele cutanate sau verucile vulgare (negi obișnuiți) pe alte părți ale corpului, cum ar fi mâinile și picioarele.

Aceste tipuri de HPV nu sunt asociate cu dezvoltarea cancerului. Sistemul imunitar al organismului poate elimina adesea aceste infecții în mod natural, fără a provoca probleme grave de sănătate.

HPV cu risc înalt

HPV cu risc înalt se referă la tipurile de Human Papillomavirus care sunt asociate cu un risc crescut de dezvoltare a anumitor tipuri de cancer, în special cancerul de col uterin. Aceste tipuri de HPV pot provoca modificări celulare pre-canceroase și canceroase în zonele infectate.

HPV 16 și 18 sunt cele mai periculoase tipuri de HPV și sunt responsabile pentru aproximativ 70% din cazurile de cancer de col uterin. De asemenea, sunt asociate cu alte tipuri de cancer, inclusiv cel anal, orofaringian, penian, vulvar și vaginal.

HPV 31, 33, 45, 52 și 58 sunt alte tipuri de HPV care prezintă un risc crescut de a cauza cancer, deși nu sunt la fel de frecvente ca HPV 16 și 18.

Infecția persistentă cu un tip de HPV cu risc înalt este principala cauză a cancerului de col uterin. Fără intervenție medicală, modificările celulare cauzate de HPV pot progresa de la displazie (modificări precanceroase) la cancer invaziv.

Pe lângă cancerul de col uterin, HPV cu risc înalt este asociat cu cancerele din zona anogenitală (anus, penis, vulvă, vagin) și orofaringian (parte a gâtului, inclusiv baza limbii și amigdalele).

Ce afecțiuni poate determina infecția cu HPV

Infecția cu HPV (Human Papillomavirus) poate determina o gamă largă de afecțiuni, care variază de la leziuni benigne, cum ar fi negii, până la leziuni precanceroase și diferite tipuri de cancer.

Negi genitali așa cum am spus și mai sus, sunt cauzați de tipurile de HPV cu risc scăzut, în special HPV 6 și 11. Aceștia sunt excrescențe moi, de obicei, inofensive, care apar în zona genitală, perianală și uneori în gură.

HPV poate provoca, de asemenea, negi pe alte părți ale corpului, cum ar fi mâinile și picioarele. Aceștia sunt de obicei benigni și nu prezintă risc de cancer.

Tipurile de HPV cu risc înalt, cum ar fi HPV 16 și 18, pot provoca modificări celulare anormale în colul uterin, cunoscute sub numele de displazie cervicală sau leziuni intraepiteliale scuamoase. Aceste leziuni pot fi detectate prin testul Papanicolau și, fără tratament, pot progresa spre cancer de col uterin.

Similar cu displazia cervicală, infecția cu HPV poate cauza modificări precanceroase în mucoasa anală.

Infecția persistentă cu HPV cu risc înalt poate provoca modificări precanceroase și în alte zone genitale.

Cancer de col uterin este cea mai cunoscută și frecvent asociată afecțiune legată de HPV. Majoritatea cazurilor de cancer de col uterin sunt cauzate de infecții persistente cu tipuri de HPV cu risc înalt.

HPV cu risc înalt este responsabil pentru majoritatea cazurilor de cancer anal.

Infecția cu HPV, în special HPV 16, este asociată cu o proporție semnificativă de cazuri de cancer orofaringian, care afectează partea gâtului, baza limbii și amigdalele.

HPV cu risc înalt poate cauza cancere vulvare și vaginale, deși acestea sunt mai rare decât cancerul de col uterin.

Papilomatoză respiratorie recurentă este o afecțiune rară în care se dezvoltă papiloame (tumori benigne) în căile respiratorii, inclusiv în laringe și trahee. De obicei, este cauzată de infecția cu HPV 6 și 11 și poate provoca dificultăți respiratorii. Această afecțiune poate apărea atât la copii (PRR juvenilă), cât și la adulți.

Cum se transmite infecția cu HPV

Infecția cu HPV se transmite în principal prin contact direct cu pielea sau membranele mucoase ale unei persoane infectate.

HPV este cel mai frecvent transmis prin contact sexual, inclusiv sex vaginal, anal și oral. Virusul poate fi transmis chiar și atunci când nu există semne sau simptome vizibile ale infecției.

Infecția se poate transmite și prin contact genital fără penetrare. Simplul contact al pielii în zonele genitale poate duce la transmiterea virusului.

O mamă infectată cu HPV poate transmite virusul copilului în timpul nașterii vaginale. Aceasta poate duce, în cazuri rare, la dezvoltarea papilomatozei respiratorii recurente (PRR) la copil.

Negii (verucile) de pe mâini, picioare sau alte părți ale corpului cauzate de anumite tulpini de HPV pot fi transmiși prin contact direct cu pielea infectată sau prin obiecte contaminate (cum ar fi prosoape sau suprafețe).

Deși este mai puțin frecvent, HPV poate fi transmis prin utilizarea unor obiecte contaminate, cum ar fi echipamentele medicale reutilizabile sau instrumentele folosite în proceduri cosmetice, dacă acestea nu sunt sterilizate corespunzător.

Persoanele care au negi pe o parte a corpului pot, prin atingere, să transfere virusul pe alte zone ale corpului, ducând la apariția de noi negi.

Este important de menționat că HPV poate fi transmis chiar și atunci când persoana infectată nu prezintă simptome vizibile. Mulți oameni pot avea HPV și să nu știe, deoarece infecția poate fi asimptomatică.

Care sunt simptomele HPV

Infecția cu HPV poate fi asimptomatică, ceea ce înseamnă că multe persoane nu prezintă simptome vizibile și nu sunt conștiente de infecția lor. Totuși, atunci când simptomele apar, acestea pot varia în funcție de tipul de HPV și de zona corpului afectată.

De obicei, negii genitali nu sunt dureroși, dar pot provoca disconfort, mâncărime sau senzație de arsură.

Negi cutanați (veruci) de obicei, nu provoacă durere, dar negii de pe tălpi (veruci plantare) pot fi dureroși atunci când mergi.

Modificările celulare precanceroase provocate de HPV nu au de obicei simptome vizibile. Aceste leziuni pot fi detectate doar prin teste de screening, cum ar fi testul Papanicolau sau testul HPV.

În stadii avansate, când leziunile evoluează spre cancer, pot apărea simptome precum sângerări anormale, dureri pelviene sau disconfort în timpul actului sexual.

Cancerele asociate cu HPV se dezvoltă de obicei lent și, în stadiile inițiale, pot fi asimptomatice.

Cancer de col uterin poate prezenta sângerări vaginale anormale (între menstruații, după actul sexual sau după menopauză), dureri pelviene, scurgeri vaginale anormale.

Cancer anal are ca simptomaptologie sângerări anale, durere, mâncărime, scurgeri anale, umflături sau noduli în zona anală.

Cancer orofaringian se prezintă cu dureri în gât persistente, dificultăți la înghițire, răgușeală, umflături sau noduli în gât, dureri de urechi.

Care sunt riscurile de infectare cu HPV

Riscul de infectare cu HPV este ridicat, în special în rândul persoanelor active sexual, însă măsurile preventive, cum ar fi vaccinarea, utilizarea prezervativelor și screening-ul regulat, pot reduce semnificativ acest risc și pot preveni complicațiile asociate cu infecția.

Riscurile de infectare cu HPV  sunt influențate de mai mulți factori. HPV este un virus foarte comun, iar majoritatea persoanelor active sexual vor fi expuse la acesta la un moment dat în viață.

Riscul de infectare crește direct proporțional cu numărul de parteneri sexuali pe care îi ai sau pe care i-a avut partenerul tău. Cu cât ai mai mulți parteneri, cu atât crește probabilitatea de a intra în contact cu un partener infectat.

HPV se poate transmite prin sex vaginal, anal sau oral, precum și prin contact genital fără penetrare. Practicarea sexului neprotejat crește riscul de infectare.

Infecția cu HPV este mai frecventă la adolescenți și tineri adulți, în special în primii ani de la debutul activității sexuale. Sistemul imunitar al persoanelor mai tinere poate elimina infecția, dar riscul de expunere este ridicat.

Deși infecția cu HPV este mai frecventă la persoanele tinere, infecția poate persista și la vârste mai înaintate, în special în cazul tipurilor cu risc înalt.

Persoanele cu un sistem imunitar slăbit, fie din cauza unor boli (cum ar fi HIV/SIDA), fie din cauza tratamentelor (cum ar fi chimioterapia sau utilizarea de medicamente imunosupresoare), au un risc mai mare de a contracta HPV și de a dezvolta complicații.

Fumătorii au un risc crescut de a contracta HPV și de a dezvolta leziuni precanceroase sau cancere legate de HPV. Substanțele chimice din tutun pot slăbi sistemul imunitar și pot afecta capacitatea organismului de a elimina infecția.

Contactul cu pielea unei persoane infectate poate duce la transmiterea HPV, chiar dacă nu are loc un contact sexual. De asemenea, virusul poate fi transmis prin obiecte contaminate.

Nevaccinarea împotriva HPV crește riscul de a contracta tipurile de HPV asociate cu negii genitali și cu cancerele.

Igiena genitală precară poate crește riscul de infecție cu HPV și de alte infecții cu transmitere sexuală.

Unele studii sugerează că utilizarea îndelungată a contraceptivelor orale poate crește riscul de cancer cervical la femeile infectate cu HPV.

Persoanele din medii socio-economice defavorizate pot avea acces redus la educație sexuală, vaccinare și servicii de screening, ceea ce crește riscul de infecție și de complicații.

Papiloamele cutanate

Papiloamele cutanate, cunoscute și sub denumirea de „negi filiformi” sau „acrocordoane,” sunt excrescențe mici, benigne, care apar pe piele. Acestea sunt cauzate de anumite tipuri de HPV, de obicei tulpini cu risc scăzut.

Papiloamele sunt mici, moi, de obicei de culoarea pielii sau ușor pigmentate. Ele au un aspect filiform (subțire și alungit) sau rotund, și pot varia în dimensiuni, de la câțiva milimetri până la mai mulți centimetri. Sunt de obicei netede și moi la atingere, fiind atașate de piele printr-un mic pedicul (un fel de „tijă” subțire).

Aceste excrescențe apar frecvent în zonele de fricțiune sau unde pielea se freacă de haine, cum ar fi pe gât, sub brațe, în zona inghinală, pe pleoape, sau sub sâni.

Papiloamele cutanate sunt adesea asociate cu infecția cu HPV, dar nu sunt contagioase în același mod ca alte leziuni cauzate de HPV. Anumiți factori pot contribui la dezvoltarea lor, cum ar fi fricțiunea constantă a pielii.

Obezitatea, diabetul, sarcina și predispoziția genetică pot crește riscul de apariție a papiloamelor cutanate. De asemenea, ele sunt mai frecvente la persoanele de vârstă medie sau la persoanele în vârstă.

De obicei, papiloamele cutanate nu provoacă durere sau alte simptome. Sunt mai mult o problemă cosmetică. În unele cazuri, papiloamele pot deveni iritate sau dureroase dacă sunt frecate constant de haine sau bijuterii. În rare cazuri, ele pot sângera dacă sunt smulse accidental.

Deși papiloamele sunt benigne și inofensive, multe persoane aleg să le îndepărteze din motive estetice sau din cauza disconfortului. Metodele de îndepărtare includ excizie chirurgicală, crioterapie, cauterizare sau îndepărtarea cu laser.

Există produse disponibile fără rețetă pentru îndepărtarea negilor, dar acestea nu sunt întotdeauna recomandate pentru papiloamele cutanate, deoarece pot cauza iritații sau cicatrici.

Cancerul de col uterin

Cancerul de col uterin (cancer cervical) este un tip de cancer care se dezvoltă în celulele colului uterin, partea inferioară a uterului care se conectează la vagin. Este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer la femei și este strâns legat de infecția cu anumite tipuri de HPV

Aproape toate cazurile de cancer de col uterin sunt cauzate de infecția cu HPV, în special tulpinile cu risc înalt, cum ar fi HPV 16 și 18. Infecția persistentă cu aceste tulpini poate duce la modificări celulare precanceroase și, în final, la cancer.

Femeile care fumează au un risc mai mare de a dezvolta cancer de col uterin, deoarece fumatul slăbește sistemul imunitar și ajută HPV să persiste în organism.

Femeile cu un sistem imunitar slăbit, cum ar fi cele cu HIV/SIDA sau cele care iau medicamente imunosupresoare, au un risc mai mare de infecție persistentă cu HPV și, implicit, de cancer de col uterin.

Femeile care au avut multe sarcini au un risc crescut de cancer cervical.

Utilizarea pe termen lung a contraceptivelor orale poate crește ușor riscul de cancer de col uterin.

În stadiile incipiente, cancerul de col uterin poate fi asimptomatic. Pe măsură ce boala progresează, pot apărea următoarele simptome:

- Sângerări vaginale anormale

- Secreții vaginale neobișnuite

- Dureri pelviene

- Dureri în partea inferioară a spatelui

Testul Papanicolau (Pap) este un test de screening care detectează modificările precanceroase și celulele canceroase în colul uterin. Este recomandat începând de la vârsta de 21 de ani sau la 3 ani după debutul activității sexuale.

Testul HPV este un test care detectează prezența tulpinilor de HPV cu risc înalt în celulele cervicale. Este adesea folosit împreună cu testul Papanicolau la femeile cu vârsta peste 30 de ani.

Dacă testul Papanicolau sau testul HPV arată anomalii, colposcopia permite medicului să examineze colul uterin mai detaliat și să preleveze biopsii.

Tratamentul depinde de stadiul cancerului și poate include una sau mai multe dintre următoarele metode:

- Chirurgia: Îndepărtarea chirurgicală a țesutului afectat.

- Radioterapia: Utilizarea radiațiilor pentru a distruge celulele canceroase.

- Chimioterapia: Utilizarea medicamentelor pentru a distruge sau opri creșterea celulelor canceroase.

- Terapia țintită și imunoterapia: Aceste tratamente mai noi vizează celulele canceroase în mod specific sau întăresc sistemul imunitar pentru a combate cancerul.

Vizita la medic și prevenție

Dacă suspectezi că ai putea fi infectat cu HPV sau dacă ai fost diagnosticat cu HPV, este important să consulți un medic. Medicul poate să îți ofere informații detaliate și să îți recomande teste suplimentare.

Medicul poate evalua riscurile individuale, precum tipul de HPV (există multe tipuri, unele fiind mai riscante decât altele) și istoricul tău medical și sexual.

Dacă sunt identificate modificări anormale sau alte probleme, medicul va discuta opțiunile de tratament sau de monitorizare. În multe cazuri, HPV nu necesită tratament, dar este important să se monitorizeze posibilele complicații.

Vaccinurile împotriva HPV sunt foarte eficiente în prevenirea infecției cu cele mai frecvente tipuri de HPV care cauzează cancerul de col uterin și alte tipuri de cancer. Vaccinarea este recomandată de obicei înainte de debutul activității sexuale.

Deși nu oferă o protecție completă, utilizarea prezervativelor reduce riscul de transmitere a HPV și altor infecții cu transmitere sexuală.

Femeile ar trebui să facă teste Pap și teste HPV conform recomandărilor medicale. Monitorizarea regulată ajută la detectarea timpurie a oricăror probleme potențiale.

Înțelegerea modului de transmitere a HPV și practicarea unor comportamente sexuale sigure pot contribui la reducerea riscului de infecție.

Discutarea stării de sănătate sexuală cu partenerii tăi și încurajarea acestora să se testeze poate ajuta la prevenirea răspândirii HPV.

Menținerea unei comunicări deschise cu medicul tău și urmarea sfaturilor acestuia sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a infecției cu HPV și pentru prevenirea complicațiilor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News