Ce este salazionul, boala de care suferă fetița Monicăi Gabor

Salazionul este o inflamație cronică a glandelor sebacee prezente la nivelul pleoapei. Asemănător cu orjeletul sau ulciorul, salazionul evoluează însă lent și apare sub forma unui nodul bine delimitat.

În pleoape există două tipuri de glande sebacee: glandele Zeiss (situate la marginea pleoapelor la nivelul genelor) și glandele Meibomius (situate în grosimea pleoapelor). 

Glandele Meibomius situate atât în pleoapa de sus, cât și în cea de jos sunt cele implicate în apariția salazionului. Uneori aceste glande se pot bloca și toată secreția stagnează ducând la formarea unui chist benign, asociat uneori cu roșeață și senzație de jenă.

Salazionul nu e un ulcior

Spre deosebire de orjelet (numit popular ulcior), semnele inflamatorii ale salazionului sunt mult reduse, fără să deranjeze semnificativ. O altă deosebire: conținutul acestui nodul numit salazion este steril, cu alte cuvinte nu există o infecție la acest nivel, așa cum se întâmplă în cazul ulciorului, provocat cel mai adesea de stafilococ. Este adevărat însă că, uneori, un ulcior netratat corect și nevindecat complet se poate transforma în salazion. Și pacienții cu blefarită cronică, cei cu sindrom de ochi uscat pot dezvolta frecvent salazion. 

Salazionul la copii

Salazionul este mai puțin frecvent la copii decât la adulți. Totuși, micuții pot dezvolta acest chist pe pleoapă adesea din cauza mâinilor nespălate. Copiii sunt frecvent predispuși la aceste afecțiuni ale pleoapelor și ca urmare a imunității scăzute. Părinții pot observa un mic nodul pe pleoapa copilului sau în alte situaţii, copilul poate spune că îl deranjează lumina, că vede lucrurile din jurul lui înceţoşat şi că îi vine să clipească mai des. În acest caz, umflătura poate fi în interior și exercită presiune asura corneei. Este importantă prezentarea la medicul oftalmolog pentru a preveni apariția unor complicații care se pot solda chiar cu afectarea vederii. 

Salazionul, tratament

Salazioanele de mici dimensiuni se pot resorbi spontan. Dacă salazionul persistă mai mult de 4-5 zile este indicată prezentarea la un medic oftalmolog. Un salazion care evoluează pe o perioadă lungă se poate solda cu fibrozarea glandei sebacee și pot apărea complicații care impun intervenție chirurgicală. 

Tratamentul inițial este local și constă în aplicarea unor picături și unguente cu substanțe antibiotice și antiinflamatoare. Masajul ușor aplicat odată cu unguentul ajută la deblocarea glandei respective. 

Medicii recomandă de asemenea compresele calde aplicate de 2-3 ori pe zi. Căldura locală ajută la evacuarea glandelor Meibomius. Igiena este foarte importantă și trebuie să fie una riguroasă. Zona respectivă trebuie păstrată curată, poate fi ștearsă cu comprese sterile și ser fiziologic.

Salazion, când trebuie operat 

În cazul unui salazion cronic, recidivant sau atunci când acesta nu cedează la tratamentul local, este nevoie de intervenție chirurgicală. Operația se face cu anestezie locală la adulți, la copii - cu anestezie generală. Se realizează o incizie la nivelul salazionului, se drenează conținutul acestuia și se îndepărtează sacul glandular modificat de fenomenele inflamatorii prezente. Postoperator se folosesc în continuare unguente cu antibiotic și antiinflamator. 

Salazion, complicații

Netratat, salazionul poate exercita presiune a pleoapei superioare asupra corneei, ceea ce poate favoriza astigmatismul.
Salazionul poate avea și complicații infecțioase: flegmonul sau celulita palpebrală, ce necesită un tratament sistemic complex și atent.

Salazion, măsuri de prevenție

Igiena este foarte importantă când vine vorba de sănătatea ochilor. Atât adulții, cât și copiii trebuie să se spele corect pe mâini și pe față. 

Oftalmologii nu recomandă aplicarea în zona oculară de comprese cu mușețel sau alte leacuri băbești; acestea pot să agraveze infecția!

Nu întârzia prezentarea la medic în cazul în care procesul inflamator se menține sau se mărește. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News