Ce este Sindromul Impostorului. L-ai putea avea şi tu

Sindromul impostorului a fost pentru prima dată identificat în anul 1978 de către psihologii Pauline R. Clance și Suzanne A. Imes. Acestea au descris sindromul impostorului ca fiind caracterizat de "incapacitatea adulților de a-și accepta realizările profesionale și de teama persistentă a acestora de a fi deconspirați de cei din jur și de a-și pierde, astfel, statutul social", notează doc.ro  Este posibil ca oamenii care au o stare materială bună sau au performanţe profesionale deosebite să spună despre ei că nu sunt demni de ce au au că nu merită succesul pe care l-au obţinut prin forţe proprii. Mai mult, cred că au reuşit să îi păcălească pe alţii şi stau mereu cu teama că vor fi deconspiraţi, ceea ce le produce stres şi anxietate.

Persoana "suferindă" are impresia că înşală lumea când vine vorba de reuşitele sale profesionale reale şi de competenţele sale. Din acest motiv, se percepe ca fiind un impostor. Ca urmare a acestui sentiment, persoana resimte frică şi nelinişte. Are permanent impresia că există cauze externe care explică succesul unei acţiuni proprii, nicidecum meritele nu sunt ale sale.

"Boală" cu rădăcini din copilărie

Sindromul impostorului ar avea origini în copilărie. Mai exact, ar fi o reacţie la mesajele greşit înţelese de copil acasă sau la şcoală. De exemplu, copilul lăudat acasă şi considerat deştept de familie, dar perceput la şcoală ca fiind un elev mediu va putea considera ca aproape de realitate varianta negativă. De aceea, la maturitate va putea dezvolta sindromul impostorului. Totodată, dacă familia nu apreciază reuşitele copilului care să îi permită să îşi construiască o imagine de sine pozitivă pe baza calităţilor sale reale, ca adult, el va avea dificultăţi să se bucure de realizările sale, deşi succesul este obţinut pe baza meritelor lui. 

Care este profilul "impostorului"

Sindromul impostorului afectează atât femeile, cât şi bărbaţii. Acest complex este mai des observat la persoanele introvertite. Şi oamenii care au dificultăţi de a accepta complimentele au o probabilitate mai mare de a avea sindromul impostorului, pentru că au convingerea că nu îşi pot însuşi merite, acestea fiind posibile, în viziunea lor, unor factori externi. Persoanele cu complexul impostorului au şi tendinţa de a-şi subaprecia competenţele sau de a le minimaliza. Totodată, pot dezvolta anxietatea de performanţă legată de teama de eşec. Mai precis, trăiesc cu teama momentului în care „incompetenţa” lor va fi demascată.

O explicaţie video mai elaborată aici:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News