Ce înseamnă să fii copil în Centrul Vechi

Sunt copii care îşi doresc să sară elasticul în faţa blocului în care locuiesc, dar nu au cum. De ce? Pentru că în faţa blocului lor, s-au construit terase şi baruri care sunt pline de turişti la orice oră din zi şi din noapte.

Copiii care locuiesc în Centrul Istoric al Bucureştiului sunt privaţi de amintirile frumoase ale copilăriei. Ei sunt obligaţi să asculte muzică de la zeci de terase şi baruri şi să se trezească în miez de noapte din cauza fumului de ţigară şi a strigătelor petrecăreţilor.

 Maria şi Cristina, două surori de şapte şi unsprezece ani, care locuiesc pe Lipscani de când s-au născut, s-au resemnat cu această situaţie şi aleg să îşi petreacă timpul liber în alte zone, mai îndepărtate de casă.

 "Mergem în parcuri, în Cişmigiu, în Izvor. Nu ne putem petrece ziua în faţa blocului ca alţi colegi de la şcoală din cauza teraselor şi a turiştilor. Seara nu putem să dormim, este mereu gălăgie şi multă lume. Uneori e muzică foarte tare, oamenii tipa, cânta. Sunt şi mulţi muncitori care lucrează într-una. Părinţii noştri au făcut o plângere la Primărie din cauza zgomotului dar li s-a spus că nu ne pot ajuta. Acum e vacanţă şi mergem mai mult la ştrand şi în curând plecăm la mare", au declarat cele două fete.

 În acelaşi timp, Vladut, un băieţel de doisprezece ani, care locuieşte în Centrul Vechi, spune că îi place să trăiască într-o zonă aglomerată, cu mulţi vizitatori în fiecare zi şi că pe el nu îl deranjează zgomotul. Îşi aminteşte chiar că în urmă cu trei-patru ani, pe Lipscani exista un spaţiu în care se juca împreună cu prietenii lui care acum a fost demolat, iar în locul lui a fost construită o terasă.

 "Aici, unde este Hanul lui Manuc, ne jucm nu demult leapşa şi pititea, pentru că erau nişte butoaie mari după care ne ascundeam. În partea cealaltă a străzii era un coş, unde ne jucăm basket. A fost demolat şi s-a construit un bar în acel loc, dar nu mă deranjează, este mai bine aşa. Mie şi prietenilor mei ne plac trecătorii, pentru că ne jucăm leapşa şi ne băgăm printre ei să nu fim prinşi", spune Vladut.

 Impresionată de povestea acestor copii, am continuat să mă plimb pe cele mai necunoscute şi ciudate străduţe de pe Lipscani, unde am văzut copii de doisprezece-paisprezece ani care fumau, nu aveau încălţăminte şi purtau haine murdare. Totul sub ochii părinţilor lor, care îi supravegheau de la fereastra de la etajul unu al unei clădiri care s-ar putea prăbuşi în orice moment din cauza crăpăturilor şi a aspectului dărăpănat.

  Am încercat să vorbesc cu ei şi să îi întreb de ce fumează de la o vârstă atât de mică şi au apucat să îmi răspundă doar că "Păi şi mama fumează.." şi în secunda următoare am auzit o voce ascuţită care striga de la etaj: "Care e problema ta? Dă-i drumul şi lasă-mi copilul în pace". Zis şi făcut.

Distracția veşnică a adulților strică începutul de viață al copiilor din zonă .

   

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News