Ce ne oprește să intervenim când vedem un caz de agresiune stradală. Ana Măiță, mărturisire: Privirea aia de groază absolută și rușine mă va urmări pentru totdeauna

Hărțuirea stradală include comentarii, gesturi sau acte nedorite îndreptate către o persoană într-un spațiu public, fără consimțământul acesteia.

"Hei, pisi", "ce faci, frumoaso?", "ce bună ești", priviri, strigăte, comentarii obscene, solicitări repetate de a vă cere numărul de telefon sau numele după ce ați refuzat în mod clar, urmărirea, pipăirea... toate acestea sunt forme obișnuite de hărțuire sexuală în spații publice, ceea ce se rezumă clar la hărțuire stradală, un delict inițiat de persoane străine, cu care se confruntă milioane de oameni din întreaga lume, dar în special fetele și femeile.

Mai exact și mai pe înțelesul tuturor, prin hățuirea stradală vorbim despre un comportament abuziv al agresorului față de victimă, un comportament de intimidare, de multe ori cu tentă sexuală. 

La inițiativa celor doi creatori de conținut, Georgiana Năstase și Dragoș Dado, care au decis să facă educație prin clipuri manifest și să dea o palmă societății, s-a alăturat și Ana Măiță, președintele Asociației "Mame pentru Mame".

Într-un interviu pentru DC Medical, Ana Măiță ne-a vorbit despre acest fenomen al hărțuirii stradale, de ce se mai întâmplă încă în anul 2022, care este scopul pentru care, în special bărbații, apelează la astfel de comportamente, care este impactul asupra femeilor și ce putem face pentru a crește gradul de conștientizare al fenomenului.

Întrebată de ce întâlnim în continuare cazuri de hărțuire stradală, Ana Măiță ne-a spus că: "se întâmplă pentru că societatea românească o permite în continuare".

"Hărțuirea stradală nu este o interacțiune între două persoane: agresor și victimă, ci este o interacțiune între victimă, agresor și restul trecătorilor. Iar ei trebuie să aleagă de ce parte sunt: de partea victimei sau de partea agresorilor. Tăcând, trecând mai departe și prefăcându-te că nu vezi ce se întâmplă nu înseamnă că nu te bagi, ca ești neutru, ci că ești de partea agresorului.

Prin tăcerea și refuzul de a interveni pentru a apăra victima creăm spațiul de acțiune necesar pentru agresor. Atât de simplu este!

Sigur, există și cazurile în care hărțuirea stradală se întâmplă într-un punct sau într-un moment în care nu sunt alții în jur, dar adevărul este că aceste situații sunt rare. Și chiar și atunci, orice victimă ar trebui să știe că dacă strigă Ajutor cineva va ieși, măcar la geam", a completat Ana Măiță. 

Cifrele despre hărțuirea stradală în România sunt îngrijorătoare. Și chiar dacă cercetări despre acest fenomen nu s-au mai făcut de câțiva ani, realitatea nu s-a schimbat în bine în timp. 

"95% dintre femei sunt hărțuite pe stradă, conform unei cercetări din 2017 a Simonei Chirciu, prima cercetare de acest fel pe tema hărțuirii stradale realizată în România. Aproximativ 63% dintre femeile intervievate aveau între 12 și 18 ani când au fost agresate pe stradă prima oară", ne-a spus Ana Măiță. 

Cifrele nu se opresc aici. Din fericire, din anul 2018, România are o lege care pedepsește hărţuirea stradală, potrivit căreia: "Este interzis orice comportament de hărţuire, hărţuire sexuală sau hărţuire psihologică definite conform prezentei legi, atât în public, cât şi în privat".

Odată cu inițierea legii, a subliniat că 8 din 10 românce spun că nu se simt în siguranţă când merg pe stradă noaptea și că 4 din 10 românce nu se simt în siguranţă nici în timpul zilei. Mai mult, 7 din 10 femei nu se aşteaptă ca vreo altă persoană să intervină dacă sunt hărţuite pe stradă. Citește continuarea pe DC Medical

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News