Ce nu s-a văzut pe 20 ianuarie 2018 și pe 20 decembrie 1989
Pe 19 sau 20 decembrie 1989, nu-mi amintesc cu exactitate, studenții din căminele ASE-ului din București au fost treziți din somn în crucea nopții pentru a fi duși la Gara de Nord și mai departe spre casele lor. Domnii care veniseră cu această veste ne-au spus să ne facem bagajele urgent pentru că ne trimit acasă, fiecare de pe unde era. Când am ajuns în Gara de Nord, cred că era aproape de miezul nopții sau chiar spre unu noaptea, imaginea era năucitoare – toate peroanele erau ticsite de studenți. Eram triați, în funcție de destinație. Pe peronul pe care mi s-a spus să merg, m-am întâlnit cu un prieten care era student la Electronică și care mi-a spus că ne trimit acasă de teamă nu ieșim în stradă ca la Timișoara, unde începuse Revoluția. Aflase de la colegi de cămin despre ce se întâmpla în Timișoara. În sus și în jos, pe peroane, se plimbau agitați și preocupați, bărbați cu paltoane negre, care dădeau ordine, ne numărau, confruntau cifrele cu tabelele pe care le aveau în mână, și se uitau mereu la ceas. Aveai impresia că se va întâmpla ceva apocaliptic chiar în secunda care urma. O stare de tensiune și o tăcere mormântală se instalaseră printre noi. După vreo jumătate de oră de așteptare apăsătoare într-o gară înghețată, timp în care ni se alăturaseră și alte grupuri întârziate de studenți, au început să tragă trenurile care urmau să ne ducă în toate colțurile țării. Era o imagine de film SF. Evident, fiecare peron și fiecare tren erau atent supravegheate. Ridica suspiciuni oricine vorbea în șoaptă. Ați văzut vreodată o gară plină de tineri și în locul răsetelor, discuțiilor, zumzetului, să îți țiuie urechile de atâta liniște? O liniște apăsătoare și cele mai negre gânduri se instalaseră printre noi. Am urcat forțați în tren și am stabilit cu prietenul meu de la Electronică să ne dăm întâlnire a doua zi în centrul orașului, la prefectură, să fim solidari cu studenții de la Timișoara.
Mi-am amintit acest episod când am aflat că sâmbătă seara, pe 20 ianuarie 2018, bucureștenii care circulau cu troleibuzul 69 au fost forțați de poliție să se dea jos, după ce puseseră mașina poliției în fața troleibuzului, astfel încât să nu mai poată circula. Nu li s-a dat nicio explicație, însă toți au bănuit că doreau să-i descurajeze să ajungă în Piața Universității.
Evident, prietenii de pe Facebook care mi-au relatat acest episod halucinant veneau spre Piața Universității la mitingul programat la acea oră, ca de altfel mai toți călătorii din troleibuz.
Mi-au mai relatat că o doamnă din troleibuz i-a întrebat pe polițiști câte mii de euro au luat ca să blocheze troleibuzul. “Telul lui era sa ne vada pe toti dati jos din troleibuz. Cand troleibuzul a ramas gol, abia atunci a fost liber sa plece”, mi-au spus călătorii dați jos forțat din troleibuzul numărul 69.
Au plecat pe jos și au mărșăluit km buni ca să ajungă în Piață. Aleseseră troliebuzul după ce au auzit că ieșirea din pasaj era blocată. După ce-au plecat, o mașină a poliției a trecut pe lingă ei, prin balta imensă de lângă trotuar, și i-a udat din cap până în picioare. Numai că ei s-au șters și au continuat.
Chiar dacă au trecut 28 de ani de atunci, relatarea episodului din ianuarie 2018 mi-a dat fiori.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
