• Ce nu știi tu, batjocoritorule, despre ”baba Elisabeta” când iei la palme obrazul unei lumi întregi
Simt câteodată că lumea a învăţat doar să împartă atomul, nu şi suferinţa, cum ar fi firesc, pe din două, nu şi vorba bună ori durerea şi supărarea altuia.
Am dat pe internet, zilele astea, de când Regina a plecat la altele mai bune, peste comentarii năclăite, feroce chiar, de la mai marii maliţioşi cu prea puţine clase ai României. „Iac’aşa. A murit baba! Şi? Eu tot cu dinţii strâmbi în gură sunt şi tot am jos, la întreţinere, restanţă”. Baba aia a condus nu doar un regat, ci o suflare întreagă de oameni care au făcut lucruri să se întâmple pe glob. Baba aia a stat la masă cu 95% din liderii lumii care, până mai ieri, au stat la căpătâiul ei şi şi-au luat la revedere ca de la “buna bună” a tuturor. Baba aia, cum zici tu, comentatorule şi creatorule de memeuri “funny”, a stat într-un tron, a purtat o coroană, a ţinut în mână un sceptru, a slujit o naţiune, a făurit un destin – sau mai multe, a ştiut să glumească, să facă poante şi pozne, să se facă plăcută, nu ca tine care postezi ursuleţi şi flori, la plesneală şi, ca să fii şi mai "amuzant", sub ele scrii “S-a dus şi baba Elisabeta!”.
Ce nu ştii, tu, batjocoritorule, e că atunci când iei în zeflemea pe "tanti" (aşa cum o numeşti) care, întâmplător, a scris istorie şi azi e legendă vie pentru o planetă întreagă, de fapt, iei la palme obrazul unei lumi întregi. Nu-ţi dau numele, nu-ţi fac capturi de pe multele platforme unde ai comentat ca un nebun, eşti prea mic. Nu te vezi! Nu contezi! Nu zici nimic! Doar m-ai supărat puţin, dimineaţă la cafea, când am dat (iar!) de tine şi ţi-am citit elucubraţiile: "E oale şi ulcele", "S-a dus, ducă-se!" sau "Ce? A fost regina mea?" Nu. Nu a fost regina ta. Nici a mea. Dar a fost a noastră. Ştii ce zic? Şi ce-ţi spun ţie o spun şi tuturor celorlalţi care i-au luat numele în ultima săptămâna ca să-l târâie prin praf în social media, au făcut postări "haioase" despre costumaşele ei pastel, despre câinii şi poneii ei, despre mofturile culinare, despre cocoaşa (pe care eu n-am văzut-o niciodată). Femeia asta, la 96 de ani, a mers mai drept ca tine şi ca alţii ca tine, "scriitor de Facebook"! O demnă cu o coloană de fier şi cu oase tari ca şi caracterul ei, o dreaptă cu maniere de înaltă clasă şi disciplină regală şi cu mute altele despre care nici nu ştii ce înseamnă şi care au caracterizat-o din fragedă pruncie.
Majestatea Sa, Regina Elisabeta a II-a, a fost şi rămâne un simbol. O pagină de carte. De istorie. Un lider desăvârşit, o mamă iubitoare, o bunică grijulie şi o străbunică şugubeaţă, o iubitoare de animale, o pasionată de cai şi călărie, un om curat, cu sânge bun, o urmă în cer şi pe pământ peste care şi-ar dori mulţi să treacă. "Măi, Eliza, te-ai dus de tânără!" - ai mai scris. Da, s-a dus de tânără. Pentru că tânără va rămâne şi dincolo de nori, fără coroană, fără titlu, fără nimic. O simplă creştină tânără, un om care a primit şi a dat iubire, o bătrână tânără a cărei amintire va stărui în inimile noastre pentru foarte multă vreme. Şi când amintirea va dispărea din inimi şi din sânge, aşa cum e datul firii, se va muta înapoi în cărţi, acolo unde va pulsa pentru totdeauna.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
