Daciana Ponta explică pentru DeCe News Directiva privind drepturile pacienţilor în serviciile medicale transfrontaliere
Comisia Europeană a prezentat o propunere referitoare la drepturile pacienţilor la servicii medicale transfrontaliere în iulie 2007. Scopul propunerii a fost să se stabilească un cadru legislativ clar referiror la serviciile medicale în scopul de a facilita mobilitatea pacienţilor în Uniunea Europeană. Directiva a fost aprobată de PE miercuri, 19 ianuarie, în a doua lectură.
autor: Daciana Ponta, europarlamentar PSD
Raportul PE referitor la dreptul pacienţilor la servicii medicale transfrontaliere a fost adoptat în prima lectură de către Parlament în anul 24 martie 2009.
În septembrie 2010 Consiliul şi-a prezentat Poziţia Comună pentru a doua lectură, iar raportul referitor la poziţia comuna a Consiliului a fost adoptat de Comisia de mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară în octombrie 2010. Iar în timpul Preşediniţiei Belgiene a Consiliului a fost aprobat acordul dintre cele trei instituţtii, Consiliul Comisia şi Parlamentul.
Cele mai importante puncte prevăzute de aceasta directivă sunt:
Stabilirea de Centre de contact naţionale
Statele membre sunt obligate să stabilească puncte de contact naţionale care să informeze pacienţii referitor la drepturile lor în ceea ce priveşte serviciile medicale transfrontaliere. În ceea ce priveşte regulile de rambursare, modul de aplicare, procedurile de depunere a plângerilor şi mecanismele de găsire a remediilor.
Punctele de informare ar trebui să ofere informaţii despre calitatea şi siguranţa tratamentelor şi să ofere informaţii ce fel de unităţi medicale oferă astfel de standarde.
De asemenea, punctele de informare sau centrele de informare trebuie să ofere informaţii despre accesibilitatea unităţilor medicale pentru persoanele cu dizabilităţi.
Toate informaţiile vor fi puse la dispoziţie pe cale electronică sau pe căi accesibile persoanelor cu dizabilităţi;
Rambursarea Costurilor;
Statele membre trebuie să ramburseze sau să plătească direct costurile pentru serviciile medicale transfrontaliere până la nivelul costurilor aceluiaşi tip de tratament din statul membru în care pacientul are asigurare medicală.
În afară de aceasta, statele membre au posibilitatea să ramburseze alte costuri legate de tratament precum cazarea sau costurile de călătorie care apar în cazul pacienţilor cu handicap.
Oricum, statele membre pot limita aplicaţiile de rambursare bazată pe faptul că trebuie să garanteze sustenabilitatea financiară a sistemului de sănătate naţional. costurile tratamentelor pentru care pacienţii au primit o autorizaţie în prealabil trebuie să fie rambursate de către statul membru în care pacientul are asigurare medicală.
În plus, statele membre pot oferi un sistem voluntar de notificare prioritară. În schimbul acestei notificări prioritare, pacientul va primi o confirmare scrisă în care apare suma care va fi rambursată.
Statele membre pot cere o autorizaţie prioritară în caz de spitalizare sau îngrijiri speciale sau dacă aceasta este cerută pentru planificarea finanţării sistemului naţional de sănătate.
Listele de tratamente pentru care se cere autorizare în prealabil sunt definite de către statele membre în care pacienţii sunt asiguraţi medical. Oricum, autorizarea în prealabil nu trebuie să fie discriminatorie sau un obstacol nejustificat pentru circulaţia liberă a pacienţilor.
Statul membru de afiliere al pacienţilor are dreptul să refuze să ofere autorizare prioritară în funcţie de caz dacă o evaluare clinică va confirma faptul că tratamentul implică un risc pentru pacient sau dacă serviciile medicale oferite nu sunt conforme cu standardele de calitate şi siguranţă sau dacă tratamentul poate fi făcut în statul membru de afiliere într-o perioadă de timp utilă
Reţeaua de referinţă
Statele Membre trebuie să dezvolte Reţele de Referinţă europene între unităţiile care oferă servicii medicale şi centrele de expertiză cu obiectivul de a facilita îmbunătăţirea diagnosticelor şi să ofere îngrijiri medicale specializate şi accesibile dpdv al costurilor. Această reţea ar trebui să îmbunătăţească cercetarea, interschimburile de bune practici între statele membre şi să îmbunătăţească diagnosticarea bolilor rare.
Bolile rare
În unele state membre, bolile rare nu fac parte din serviciile medicale acoperite de asiguarea medicală de stat. Pentru a ajuta pacienţii care suferă de boli rare, directiva prevede posibilitatea de a aplica pentru o autorizaţie specială pentru a li se putea rambursa costurile îngrijirilor medicale din străinătate. De asemenea, Comisia poate sprijini statele membre să coopereze în dezvoltarea şi diagnosticarea tratarea bolilor rare;
Cooperarea între statele membre
Directiva cere şi o mai bună cooperare între statele membre mai ales când vine vorba despre recunoaşterea prescripţiilor eliberate de către un alt stat membru.
Citeşte şi:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
