Ce s-a schimbat după cazul „Sf Pantelimon“. Rafila: Deciziile care vor pune capăt suspiciunilor și întrebărilor

Curtea de Apel București a decis, în urmă cu câteva zile, punerea în libertate a celor două doctorițe de la Spitalul Sfântul Pantelimon. În ciuda eforturilor procurorilor de a lega moartea pacientului de manipularea dozelor de noradrenalină administrate prin injectomat, judecătorii Curții de Apel București au concluzionat că nu există suficiente dovezi care să susțină acuzațiile.

Citește mai multe aici: Probe incomplete în arestarea doctorițelor de la Sf. Pantelimon. Cum au motivat judecătorii eliberarea lor.

După cazul Sfântul Pantelimon, Ministerul Sănătății a implementat mai multe măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor din spitale și a calității actului medical. Printre principalele direcții de acțiune se numără restructurarea și reabilitarea secțiilor de terapie intensivă, începând cu audituri internaționale realizate de experți din ai Societății Europene de Anestezie şi Terapie Intensivă. 

De asemenea, se pune accent pe îmbunătățirea comunicării între cadrele medicale, pacienți și familiile acestora, prin introducerea unor proceduri stricte de evaluare a managementului spitalicesc. Totodată, Ministerul și-a propus să reglementeze mai clar îngrijirea pacienților aflați în stare terminală, într-un cadru etic și profesionist.

Foto: Agerpres

Punerea în libertate a celor două doctorițe

"Știți că, nici în luna august, când a izbucnit scandalul acesta de la Spitalul Sfântul Pantelimon, eu nu am făcut niciun fel de comentarii legate de ceea ce a hotărât justiția la momentul respectiv - Parchetul de pe lângă Tribunalul Municipiului București. Nu o să fac nici acum astfel de comentarii.

Până la urmă, procesul juridic trebuie să meargă și să aibă o finalitate care să lămurească exact publicul, legat de existența unor vinovății. Dacă ele există, să fie sancționate conform legii.

Însă ceea ce aș vrea să comentez nu se referă în niciun fel la modul în care atât parchetul, cât și instanța de data aceasta, s-au pronunțat, ci la faptul că cred că ar trebui totdeauna să avem răbdare ca instituțiile responsabile să își finalizeze cercetările și să dea un verdict și să evităm să dăm verdicte înainte ca aceste lucruri să se întâmple în justiție.

Eu am încredere în actul de justiție și tocmai din acest motiv, noi nu ne-am antepronunțat, nu am avut niciun fel de acțiune la Spitalul Pantelimon care să contravină prevederilor legale.

Controlul pe care cei de aici, de la minister, l-au făcut, a fost de natură administrativă, pentru că acelea erau competențele în momentul în care parchetul a început să facă o anchetă de natură penală, iar concluziile acelui control administrativ le cunoașteți, au făcut subiectul unui comunicat de presă din partea Ministrului Sănătății (...)".

Da, erau neînțelegeri (n.r., între cadre medicale sau între cadre medicale și asistente, referitor la ce m-ați întrebat, anume declarațiile din primăvară/motivarea judecătorilor), reclamațiile la care făceau (n.r., cadrele medicale/cadrele medicale și asistentele) referire - reclamațiile administrative - erau din partea directorului de îngrijiri, adică asistenta-șefă pe spital și din partea unei doctorițe de la terapie intensivă.

Au existat și plângeri inverse, dacă vreți, împotriva acestor două cadre medicale, din partea celor care lucrau acolo (fie medici, fie asistenți medicali). Eu asta am spus atunci, sau, mă rog, colegii mei de la Corpul de Control au menționat că managementul spitalului trebuie să se implice, în mod evident, în soluționarea acestor dispute, pentru că o atmosferă profesională și colegială normală asigură și siguranța pacientului, pentru că nu putem să disociem modul în care lucrează personalul medical de modul în care sunt tratați pacienții.

Astea sunt, sigur, chestiuni de natură administrativă, sunt de natură personală, de multe ori, respingerile între persoane sau neînțelegerile, care trebuie atenuate dacă ele afectează activitatea unității sanitare. Și cred că, aici, implicarea celor din management a fost foarte redusă. Faptul că eu am acceptat rapid demisia celor doi directori, respectiv directorul medical și managerul unității, în momentul în care...

(...) Cred că așa a fost discuția, a fost joi sau vineri (n.r., demisia), iar luni a fost efectivă. Deci au fost trei zile, maxim patru zile, între cele două momente.

Până la urmă, a fost o asumare pe care probabil că trebuia să o aibă, pentru că, în mod evident, lucrurile nu decurgeau cum trebuie în Spitalul Sfântul Pantelimon, iar neîncrederea publicului în acest spital s-a reflectat ulterior și după ce a apărut scandalul acesta, care a fost foarte, foarte mult mediatizat și prin reducerea adresabilității...

Adică au fost mai puțini pacienți care s-au adresat spitalului, și atunci noi am luat două decizii foarte importante", a declarat Alexandru Rafila, ministrul Sănătății.

Inquam Photos/Octav Ganea

Ce s-a schimbat după cazul "Sfântul Pantelimon"

"Una (n.r., dintre aceste decizii) a fost legată de discuțiile pe care le-am avut cu personalul din ATI și am trecut imediat la un proces de restructurare, de reabilitare a secției de ATI a acestor facilități, iar procesul acesta este în derulare acum.

Pe de altă parte, ca să lămurim lucrurile din punct de vedere profesional, și mai mult decât atât, și o să revin și asupra acestui subiect, am solicitat un audit internațional din partea Societății Europene, și respectiv, Societății Mondiale de Terapie Intensivă.

Am primit din partea lor răspunsuri, o să avem acces la o listă de experți la care putem să apelăm ca să vină și să facă o evaluare profesională a modului în care se desfășoară lucrurile la Pantelimon și, mai mult, ne dorim (și am început deja acest proces) să putem să reglementăm mai exact, mai strict, dacă vreți, modul de îngrijire a pacientului aflat într-o situație terminală, pentru că pacienții care au făcut subiectul acestei anchete penale (sau pacientul, pentru că nu a fost extinsă ancheta la mai mulți pacienți, sau cel puțin nu am eu cunoștință, până în momentul de față), era un pacient aflat într-o fază terminală și sigur că discuția este poate neplăcută, are aspecte de natură profesională, dar și de natură etică, de natură morală, filozofică, de acceptanță în societate, a modului în care îngrijim pacienții.

Dar aș vrea să spun un lucru care este foarte important și pe care de multe ori nu îl înțelegem sau nu îl înțeleg mulți dintre managerii de spitale, indiferent de apartenență (că sunt de la Ministerul Sănătății sau de la autorități locale): gradul de apreciere a unui spital, de foarte multe ori, este în corelație directă cu modul în care managerul organizează comunicarea cu pacienții și cu familiile pacienților.

Orice om are o rudă internată într-un spital, vrea să știe care este starea lui de sănătate, care este tratamentul pe care îl primește, dacă evoluția va fi favorabilă sau nefavorabilă. Există și astfel de situații, dar trebuie să comunici corect.

O să încercăm, împreună cu Agenția Națională de Management a Calității în Sănătate, să introducem sau să întărim acele proceduri de acreditare care se referă la comunicare și mai ales comunicarea din zona de terapie intensivă.

Sigur, sunt foarte aglomerați, sunt mulți pacienți acolo, medicii lucrează foarte mult, asistenții lucrează foarte mult, dar cred că lucrul ăsta dă foarte multă încredere publicului pentru că dacă au cu cine să comunice, înțeleg despre ce este vorba și sunt ținuți în permanență la curent cu evoluția celor care sunt acolo internați (...).

(N.r., Referitor la perfectibilitatea comunicării pentru managerii de spital,) Există o reglementare privind comunicarea cu pacienții. Sigur că, modul ei de aplicare și, mai ales, de respectare, este variabil de la spital la spital.

(...) Există niște evaluări periodice ale managerilor.

Eu o să îmbunătățesc, dacă vreți, aceste criterii de evaluare în care să pun accentul mai mult pe comunicarea cu pacienții și cu aparținătorii, pe de o parte.

Pe de altă parte, cred că este și o problemă care ține de înțelegerea fiecărui manager care trebuie să conștientizeze necesitatea acestei comunicări (...). Și cred că multe dintre problemele care apar (mai ales cele legate de încrederea în sistemul de sănătate) au legătură cu acest comportament și mai au legătură cu ceva: nu putem noi să introducem criterii de empatie.

Eu nu pot să introduc criterii de empatie. Interesul pentru un pacient, empatia față de un pacient (indiferent din partea cărui personal medical, că discutăm de medici, de asistenți medicali, de infirmiere, de alt personal) - asta ține foarte mult de firea fiecăruia, de educația fiecăruia, de mediul în care ne dezvoltăm.

Ori ceea ce s-a întâmplat în luna august când a izbucnit acest scandal (pentru că el a avut două faze, respectiv una din aprilie, pe care o cunoașteți și care s-a soldat cu această anchetă administrativă, făcută de minister, cea profesională făcută de colegiul medicilor și, în ultimul rând, ancheta penală făcută de procuratură)...

Atunci a început explozia, din luna august și acum ne găsim într-o situație în care lumea își pune întrebări:

Care a fost realitatea în acest spital? Oamenii au fost îngrijiți cum trebuie? Nu au fost îngrijiți? Viața lor a fost pusă în pericol? Nu a fost pusă în pericol?

Astea sunt întrebări la care trebuie să răspundă până la urmă justiția și încercăm și noi, din punct de vedere profesional, să aducem acest audit internațional, dar nu pentru că medicii români nu sunt capabili să facă lucrul ăsta, dar în spațiul public s-au vehiculat tot felul de informații legate de faptul că unii cunosc pe alții. Putem să înlăturăm aceste suspiciuni (...)", a mai declarat Alexandru Rafila pentru Euronews.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News