Așa cum deja știți, Luna este singurul satelit natural. Are un diametru de aproximativ 3500 km și orbitează Pământul la o distanță cuprinsă între 363.000 și 405.000 km.
În acest articol vom descoperi ce efecte ar avea asupra Pământului dispariția Lunii, în contextul în care știm cu toții că Luna joacă un rol deosebit de important tocmai prin prisma faptului că reglează multe dintre echilibrele care sunt prezente pe planeta noastră.
Dar să vedem mai detaliat ce s-ar întâmpla dacă Luna ar fi distrusă.
Dacă nu ar exista Luna, ziua ar dura doar 6 ore. Mareele pe care le produce satelitul nostru degajă energie prin frecare, în consecință, Luna se îndepărtează de Pământ, ceea ce face ca rotația sa să încetinească puțin, scrie Lameladinewton.
Fără eclipse de Lună, schimbările climatice ar fi imediate. De fapt, fără mareele lunare, curenții oceanici ar suferi o slăbire, ducând la o scădere a speciilor care trăiesc pe fundul mării. În plus, apa oceanică ar fi ”redistribuită” pe întregul Pământ, rezultând o creștere a nivelului mării. Ar mai fi și perioade de frig înghețat alternând cu perioade de căldură mare.
Ciclul de vară, toamnă, primăvară și iarnă este generat de înclinarea axei Pământului față de orbita sa. Această înclinare a fost cauzată de un asteroid care a lovit Pământul. Dacă acest lucru nu s-ar fi întâmplat niciodată, axa de rotație a planetei noastre ar fi rămas perpendiculară și, în consecință, anotimpurile nu ar mai exista. În plus, clima ar fi întotdeauna aceeași, cu consecințe grave pentru agricultură. În cele din urmă, noaptea ar fi mult mai întunecată decât este deja acum.
Din păcate, acestea ar fi consecințele dezastruoase pe care le-ar aduce dispariția lunii.
Ce s-ar întâmpla dacă luna ar exploda? Să facem o premisă, pentru a arunca în aer Luna, ar fi nevoie de o putere egală cu 650 de miliarde de bombe atomice, deoarece cu o putere mai mică Luna s-ar dezintegra în o mie de bucăți, dar gravitația ei ar face-o să revină la forma inițială.
Dacă cineva ar reuși într-adevăr să arunce în aer Luna, fragmentele ei s-ar împrăștia în tot Sistemul Solar, ducându-le pe unele spre Pământ. Fragmentele mai mici ar arde în aer, în timp ce cele mai mari ar călători mult mai încet decât un asteroid de aceeași dimensiune.
Cu toate acestea, fragmentele care ar putea să lovească planeta noastră, deși ar fi atât de multe, nu ar provoca pagube enorme, ci ar începe să încălzească atmosfera și Pământul ar deveni atât de fierbinte, în așa măsură încât fiecare formă a vieții ar ajunge să fie incinerată.
După cum am explicat deja în cursul articolului, Luna nu este doar singurul satelit natural al planetei noastre, ci și cel mai mare obiect care luminează cerul nopții.
Luna face Pământul un loc de locuit, deoarece nu numai că face clima mult mai stabilă, dar împiedică Pământul însuși să se clatine pe axa sa.
Dacă Luna ar începe brusc să se îndrepte spre Pământ, nu ar ajunge, deoarece ar fi distrusă odată ce atinge limita Roche*.
*Limita Roche este distanța teoretică sub care un satelit ar începe să se disloce sub acțiunea forțelor mareice cauzate de corpul ceresc în jurul căruia orbitează, aceste forțe depășind coeziunea internă a satelitului. Își trage numele de la cel al astronomului și matematicianului francez Édouard Roche care a teoretizat-o primul. Limita Roche posedă un analog în domeniul galactic: raza mareică.
Mai simplu spus, Luna se poate apropia de Pământ doar la o distanță de 18.470 de kilometri înainte ca forțele mareelor să o rupă.
Aceste fragmente ar crea un cerc de resturi cu diametrul de 37.000 km, făcând Pământul a doua planetă din Sistemul Solar după Saturn care are acest inel.
Singura diferență cu Saturn este că inelele care s-ar forma ar fi de scurtă durată, deoarece fragmentele lunare ar începe să cadă pe pământ, ștergând orașe întregi. Până la limita Roche, ar provoca maree de până la 7.600 de metri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu