Ce se întâmplă cu creierul când ne îndrăgostim: Neurologii explică ce procese sunt activate

Conform celor mai recente studii din domeniul neuroștiinței, creierul se află de fapt în centrul procesului de îndrăgostire, chiar dacă acest organ este asociat în mod obișnuit cu rațiunea și raționalitatea.

„Responsabilă pentru numeroasele manifestări ale persoanei îndrăgostite, inclusiv sentimentul de bine și euforie, transpirația mâinilor, senzația de fluturi în stomac și percepția inimii care bate rapid este activarea unor zone specifice ale creierului”, explică pentru publicația Today neurologii: Dr. Andreone și dr. Renna.

Dar nu numai, atracția sexuală și dorința au și o legătură profundă cu creierul, și, în special, cu unii neurotransmițători și hormoni specifici.

Ce zone ale creierului și procese neurologice sunt activate atunci când ne îndrăgostim?

În imaginația comună și practic întotdeauna organul asociat cu iubirea este inima. Combinația „inimă-dragoste” a fost declinată de nenumărate ori, cu rezultate extraordinare în literatură, poezie, muzică și artă. 

Această asociere este probabil legată de efectul iubirii asupra inimii, gândiți-vă doar la accelerarea bătăilor inimii și la senzația că inima iese din piept pe care o percepem atunci când vedem sau ne gândim la persoana de care suntem îndrăgostiți.

Cu toate acestea studiile în neuroștiință au arătat că organul în care apar principalele schimbări atunci când ne îndrăgostim este creierul.  Zonele afectate se află în cortex (insula, cingulatul anterior și hipocamp) și, la nivel subcortical, unele părți ale striatului și, probabil, și nucleul accumbens, care constituie împreună inima „sistemului de recompensă” (acel set de structuri neuronale responsabile de motivație, învățare asociativă și emoții pozitive)”.

Ce neurotransmițători sunt implicați în îndrăgostire și ce rol joacă aceștia?

„Din punct de vedere hormonal, este posibil să declinăm dragostea romantică în trei categorii distincte: dorință, atracție și atașament. Dorința sexuală este legată de producția de testosteron și estrogen la ambele sexe. 

Atracția, în schimb, depinde de producția hipotalamică de dopamină, în timp ce oxitocina și vasopresina favorizează reacții de atașament care permit relații mai stabile și care stau si la baza unor comportamente mai sociale si prietenoase.

Simplificarea, cel mai probabil, a mixului hormonal potrivit de testosteron, estrogen, dopamină si oxitocină stă la baza „formulei magice” a iubirii romantice trăite fără exces.

Este adevărat că atunci când ne îndrăgostim avem tendința de a acorda mult mai puțin spațiu emoțiilor negative și sentimentului de frică? De ce?

„Sistemul de recompensă” care, după cum am menționat, are un rol central în dragostea romantică, are legături bogate cu alte zone ale creierului, inclusiv cortexul frontal, parietal și temporal, precum și un nucleu important situat la vârful lobului temporal, cunoscut sub numele de amigdală.

Se știe că amigdala este implicată în situații de frică, iar dezactivarea ei, care apare atunci când o persoană vede o persoană dragă, implică o scădere a fricii.

Mai mult, pasiunea atotcuprinzătoare și captivantă a iubirii romantice este oglindită de o suspendare a judecății și mai puțină rigiditate a criteriilor de judecată după care evaluăm alte persoane.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News