Ce se întâmpla dacă nu cădea Guvernul MRU
Luni, 27 aprilie, Victor Ponta a marcat momentul căderii Guvernului Mihai Răzvan Ungureanu printr-o aniversare la Palatul Parlamentului. Dar ce s-ar fi întâmplat dacă moțiunea, în 2012, nu ar fi trecut?
Jurnalistul Val Vâlcu a lansat trei scenarii în legătură cu schimbarea de Guvern petrecută acum trei ani:
Victor Ponta a marcat aniversarea a trei ani de la debarcarea Guvernului Mihai Răzvan Ungureanu. Liberalii, partenerii PSD în 2012, i-au răspuns cu răceală, lucru normal dacă ținem seama că se află în opoziție și au fuzionat cu partidul care susținea guvernul lui MRU.
Scena politică a evoluat rapid și s-a schimbat dramatic, în cei trei ani care s-au scurs de la ultimul succes al unei moțiuni de cenzură.
Ce s-ar fi întâmplat dacă nu trecea Moțiunea, în aprilie 2012?
Trei scenarii pot fi avansate în legătură cu schimbarea de guvern petrecută acum trei ani.
O ipoteză ar fi aceea că MRU a fost numit tocmai pentru a putea pica guvernul său. Sau, în ideea că, dacă guvernul MRU cade, PDL va avea un scor mai bun, în alegerile generale. Potrivit acestui scenariu, după manifestațiile de stradă din ianuarie și după prăbușirea în sondaje, Traian Băsescu a căutat o soluție pentru a ieși de la guvernare fără a-l șifona pe Boc și fără a afecta scorul PDL. Pentru alianța care lua Puterea urma erodarea la guvernare, se mai estompa nemulțumirea publicului, erau promovați oameni noi etc.
Un alt scenariu poate merge pe rezultatul catastrofic al alegerilor parlamentare, dacă PDL păstra guvernarea până în decembrie. Cu toată puterea concentrată în mâna lui Traian Băsescu, alegerile generale ar fi avut rezultatul de la referendum, cu 80% USL și un scor de cel mult 10% pentru PDL .
Nu poate fi exclusă nici varianta în care eșecul Moțiunii relansa partidul prezidențial, chiar șansele acestei variante sunt infime. Astfel, dacă Moțiunea pica, s-ar fi dat un semnal primarilor și administrației, oprindu-se defectările către USL. În cazul în care MRU reușea o figură mai bună decât predecesorul său, PDL se ”ascundea” sub sigla unei alianțe, eventual conduse de Ungureanu. Scopul era ca USL să nu depășească 50%. În acest scenariu, alianța portocalie urca la 23-25%, față de 17 procente. Iar Traian Băsescu putea pune în practică amenințarea că nu numește un premier de la USL. Dacă reușea să ”întoarcă” majoritatea parlamentară în jurul unui independent sau chiar al lui MRU, Băsescu avea încă doi ani în care putea acționa pentru a-și plasa la Cotroceni un candidat favorit. Având, ulterior, șansa de a continua ca premier, cum singur s-a oferit. Dacă tot e istorie contrafactuală, de ce nu?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
