Ce se întâmplă în corpul nostru când ne uităm la filme romantice
Cui nu-i plac filmele romantice? Cine nu a lăcrimat, măcar o dată, la finalul unei poveşti de dragoste? Adevărul este că toate aceste senzaţii şi stări vin din chimia care se petrece în corpul nostru atunci când suntem expuşi la scene emoţionante. Hormonul iubirii ne hrăneşte creierul iar mintea începe să construiască scenarii fericite şi le proiectează în viaţa noastră de zi cu zi. Să nu ne mire dacă începem să avem o relaţie sau o căsnicie "ca-n filme" după ce, o bună perioadă, am vizionat sute de pelicule cu happy-ending.
Când ai plâns, ultima oară, cu lacrimi de fericire la un film de dragoste? Ce se întâmplă, de fapt, în corpul şi în mintea noastră atunci când avem în faţa ochilor scene de amor, declaraţii de dragoste, gesturi emoţionante sau pur şi simplu un moment cinematografic care, prin natura lui, impresionează? Se ştie că poveștile sunt una dintre cele mai puternice forme de comunicare. Iar dacă în aceste poveşti mai vedem şi oameni care se sărută sau se îmbrăţişează, creierul nostru reacționează mult mai intens. Prin prisma poveştilor romantice, şi trăirile noastre se transformă şi ne transformă.
Corpul nostru produce hormonul iubirii
Interacțiunea cu o poveste face ca anumite părți ale creierului să simuleze emoțiile pe care le înfățișează personajele. Acesta este un răspuns neuronal cunoscut sub numele de „transport”. Altfel spus, creierul eliberează „hormonul iubirii”. Oxitocina este neurochimicul responsabil pentru empatie. Palmele încep să transpire, ritmul respirației se schimbă iar inima bate mai puternic. Astfel de reacții ne transpun, practic, într-o altă lume şi ne fac părtaşi la magia iubirii de dincolo de ecran. Ciudat este că şi consumul de ciocolată poate produce acelaşi efect.
Filmele romantice ne dau încredere
Potrivit afirmaţiilor lui Phillip Hodson de la Asociația Britanică pentru Consiliere și Psihoterapie, „trebuie să trăim după povești care ne ajută să facem față realităților dure. Idealismul are un rol de jucat, ne poate convinge că indiferent cât de deformați, decrepiți sau plictisiți am fi, există cineva acolo pentru noi. Și știi ce? Există!”
Eliberăm hormonii de stres
Plângem ca răspuns la emoții intense de tristețe sau bucurie iar asta se întâmplă, uneori, la dimensiuni cathartice. Astfel de reacţii ajută la eliberarea hormonilor de stres, cum ar fi cortizolul și adrenalina, care ne calmează și ne permit să simțim totul la nivel profund. „Filmele triste ne permit, de asemenea, să ne confruntăm cu sentimente – sentimente, de exemplu, legate de pierdere, inimi frânte și eșec. Aceste filme pot fi, de asemenea, inspiratoare – vizionarea modului în care alții se confruntă cu tristețea ne-ar putea învăța și cum să o gestionăm și cum să perseverăm în fața dificultăților.”, este de părere cunoscutul psihoterapeut din New York, Jonathan Alpert.
Creierul se relaxează
Momentul în care toate problemele dispar iar cei doi îndrăgostiţi din film se regăsesc, se reîndrăgostesc şi se abandonează unul în braţele celuilalt oameni este momentul cheie din majoritatea peliculelor care au ca temă Iubirea. În acele secunde, creierul nostru "se simte în siguranţă", se relaxează şi elimină orice urmă de îngrijorare sau gând care ar putea provoca nelinişte. De multe ori, un final fericit într-un film poate face mai mult decât o pastilă de cap sau chiar un antidepresiv. Dacă priviţi o comedie romantică înainte de culcare, puteţi scăpa de insomnii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
