Ce se întâmplă în creierul nostru atunci când avem halucinații

Voci în capul tău? Viziuni ale unor lucruri care nu sunt acolo? Nu trebuie să suferi de schizofrenie pentru a avea o halucinație și nici nu trebuie să fie întotdeauna înfricoșătoare, precizează medicul Vasi Rădulescu.  

„Se pare că multe persoane cu o funcționare înaltă din viața de zi cu zi au ocazional ceea ce, din punct de vedere tehnic, este o halucinație”, a declarat profesorul John McGrath de la Queensland Brain Institute.

„Profesorul McGrath a descoperit recent că aproape 1 din 20 de persoane din populația generală raportează că aude sau vede lucruri – atunci când este complet treaz – pe care alții nu le văd. Deci, ce este o halucinație? Este o „percepție falsă” a realității și poate apărea cu o întreagă gamă de simțuri, dar cele mai frecvente sunt halucinațiile vizuale și auditive, a declarat profesorul McGrath.

În mod normal, creierul nostru este capabil să facă distincția între un sunet sau o imagine care are loc în lumea exterioară și una care este doar un produs al minții noastre. Dar, ocazional, ceva poate merge prost.

O teorie importantă este că halucinațiile sunt cauzate atunci când ceva nu merge bine în relația dintre lobul frontal al creierului și cortexul senzorial, a declarat profesorul Flavie Waters.

De exemplu, cercetările sugerează că halucinațiile auditive experimentate de persoanele cu schizofrenie implică un cortex auditiv hiperactiv, partea creierului care procesează sunetele, a declarat profesorul Waters.

Acest lucru are ca rezultat generarea de sunete aleatorii și fragmente de vorbire.

În mod similar, persoanele care suferă de boala Parkinson par să aibă un cortex vizual hiperactiv, ceea ce are ca rezultat generarea în creierul lor a unor imagini cu lucruri care de fapt nu sunt acolo.

Medicamentele psihoactive ar putea, de asemenea, să perturbe într-un mod similar relația dintre părțile creierului care procesează simțurile și lobul frontal, a declarat profesorul Waters.

„Aceasta permite procesarea imaginilor și a sunetelor care în mod normal ar fi inhibate”, a spus ea.

Marea întrebare este dacă același tip de procese sunt responsabile pentru halucinații mai puțin extreme.

Aproape două din trei persoane au halucinații benigne

Halucinațiile nu sunt întotdeauna intruzive, negative și înfricoșătoare, chiar și în afecțiuni precum schizofrenia.

Aproximativ 70 la sută dintre persoanele sănătoase au halucinații benigne atunci când adorm, a declarat profesorul Waters. Acestea includ auzirea numelui lor fiind strigat, telefonul sunând sau văzând pe cineva stând la capătul patului lor.

Cercetările privind acest tip de halucinații se află la început, a declarat profesorul Waters.

„În ultimii 100 de ani, întotdeauna a fost vorba despre schizofrenie, dar în ultimii doi ani am intensificat brusc investigațiile în afara schizofreniei”, a spus ea.

„Încă încercăm să înțelegem dacă există diferite forme de halucinații sau dacă există un singur tip care ia forme diferite. Și ce face ca o halucinație să fie angoasantă în anumite situații și nu în altele?”.

Cea mai bună presupunere a profesorului Waters este că halucinațiile „de zi cu zi” ar putea împărtăși mecanisme comune cu halucinațiile mai grave.

Ea a spus că factori precum lipsa somnului, stresul, durerea și traumele ar putea face creierul mai vulnerabil la halucinații prin perturbarea relației dintre cortexul senzorial și lobul frontal.

„Când creierul funcționează bine, lobul frontal este șoferul mașinii; acesta decide ce se va întâmpla și controlează restul creierului”, a spus ea.

„Dar atunci când avem lipsă de somn și stres și durere, atunci lobul nostru frontal intră puțin în vacanță și nu mai are această capacitate de supraveghere și lasă cortexul senzorial să facă ce vrea”.

Interesant este faptul că anumite halucinații sunt considerate ca făcând parte din viața normală și chiar încurajate în unele culturi, a declarat profesorul Waters.

„În unele culturi este acceptabil, de exemplu, să auzi vocile rudelor tale moarte”, a spus ea.

Profesorul McGrath a fost de acord.

„În unele culturi este mai probabil să auzi vocea lui Dumnezeu sau vocea Diavolului”, a spus el.

El a spus că tinerii sunt mai predispuși la halucinații și că acest lucru s-ar putea datora faptului că circuitele lor cerebrale sunt mai puțin robuste.

„Ei pot spune „aud voci” la 14 ani și apoi îi întrebi la 21 de ani și nu le mai au”, a scris medicul Vasi Rădulescu pe drvasiradulescu.ro.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News