Deși toată lumea trăiește această perioadă într-un mod personal, simptomele sunt comune tuturor: perioade de depresie, pierderea motivației față de muncă, nevoia de aventură și schimbare, indiferența față de viață, conștientizarea morții.
În jurul vârstei de 40 ani ne vor veni multe întrebări la care am dori să aflăm răspunsul.
Am făcut vreo alegere greșită? Ce vreau? Cine sunt eu cu adevărat? Ce am făcut până acum care este important? Chiar merit ceva? Cum va fi viitorul? În ce direcție ar trebui să îndrept timpul care mi-a mai rămas de trăit? Trebuie să schimb partenerul, serviciu, casa?
Practic, toate rolurile (sociale, familiale, instituționale) acoperite până la acel moment sunt puse în discuție, scrie psihiologul Vania Munari.
Vârsta mijlocie, între 35 și 40 de ani, se caracterizează prin apogeul acțiunii și al responsabilității sociale. Dar este și epoca bilanțurilor, a dezamăgirii, a punerii în discuție.
Jung, pe care îl putem defini ca psihologul celei de-a doua jumătăți a vieții, consideră această perioadă, de la 35 la 40 de ani, este o revoluție psihică în care individul are un punct de cotitură firesc.
Marele poet Dante Alighieri scrie Divina Comedie la 40 de ani, povestind calea care a ieșit din criza lui: ”La mijlocul călătoriei vieții noastre m-am trezit într-o pădure întunecată pentru că drumul drept s-a pierdut”.
El a înțeles pe deplin sensul acestui eveniment uman anume care, totuși, nu-i neagă nevoia de a căuta, de a vedea în profunzime, nu-l lipsește de curajul de a pleca din iad pentru a se regăsi.
Pentru tradiția iudeo-creștină 40 este un număr legat de destin și mai ales de conceptul de „pregătire”: 40 de ani de pelerinaj în deșertul Israelului, 40 de zile de potop universal, 40 de zile de șederea lui Moise pe munte, sau a lui Iisus în deșert , 40 de ore de mormânt al lui Hristos înainte de înviere, 40 de post înainte de Paști.
Pentru Islam, numărul 40 este și mai important: Mahomed a primit prima revelație la 40 de ani și 40 sunt pașii care separă omul de Dumnezeu, 40 de zile este și perioada de doliu.
În acel moment se anunță și amurgul, începe a doua jumătate a vieții. Pasiunea își schimbă fața și acum se numește datorie, voința devine obligație, iar vicisitudinile vieții devin obiceiuri.
Așa că bărbatul și femeia privesc involuntar înapoi și încep să reflecteze la modul în care au trăit până în acel moment. Își caută motivele reale și fac descoperiri.
Există diverși factori care provoacă criza de mijloc, dar cei mai frecvenți sunt: nesiguranța, responsabilitatea excesivă, o viață de zi cu zi care este mereu aceeași, conflictele cu partenerii, greșelile făcute în trecut, lipsa unor obiective clare, o îndrăgostire puternică, o despărțire, un eșec profesional, o trădare, moartea unei figuri de referință...
Din acest motiv, în jurul vârstei de 35-40 de ani, persoana începe să se întrebe despre aspecte ale vieții sale, pasiunile și trăsăturile tinereții pot reapără (se îmbrăca ca în adolescență, frecventează cluburi sau discoteci etc...), căutând noi experiențe sau a face lucruri nefăcute înainte din diverse motive.
Criza de mijloc poate deveni o oportunitate de a găsi sensul profund al vieții și de a-i elibera pe cei mai buni dintre noi. În acest scop, însă, este necesar să se sacrifice sentimentul de omnipotență al vârstei tinereții, acceptând imaginea propriei neputințe.
Trecerea de la „nevoile” eului narcisist (tinerețe, securitate, popularitate, bani, dragoste) la „dorințele” sinelui profund (comunicare, relaționare, iubire).
Renașterea și auto-descoperirea după o criză profundă este o călătorie obositoare a naturii, dar este singura modalitate de a găsi forma noastră cea mai autentică și personală.
Uneori nevoia de a se cunoaște și de a se redescoperi pe sine apare dintr-un impuls intern confuz, altele dintr-o suferință greu de definit, care se poate exprima cu anxietate nemotivată, panică, experiențe depresive și pierderea sensului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu