Chiar dacă Israelul poate elimina complet Hamas, care este planul pe termen lung pentru Fâșia Gaza?
Fără a lua în calcul înfruntările transfrontaliere periodice, Israelul a purtat trei războaie majore împotriva Hamas de când și-a retras forțele din Gaza, în 2005, în 2008, 2014 și 2021. Fiecare a implicat incursiuni terestre limitate, cu soldați israelieni în Gaza timp de aproximativ două săptămâni, relatează Reuters.
În ultimele două săptămâni, Israelul a reunit o forță uriașă pentru a organiza o nouă operațiune terestră, ca răzbunare pentru atacurile Hamas din 7 octombrie, care au ucis aproximativ 1.400 de israelieni. Forțele de Apărare Israelului și-au chemat întreg corpul blindat – peste 1.000 de tancuri. Aproximativ 360.000 de rezerviști s-au alăturat, de asemenea, personalului cu normă întreagă al forței de aproximativ 170.000 de militari.
Operațiunea se conturează a fi cea mai mare din Israel de la invazia sa în Liban în 1982, care avea ca scop alungarea Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OLP) de la baza sa de acolo. Israelienii au reușit acest obiectiv, dar o consecință neprevăzută a acelui război a fost dezvoltarea organizației militante șiite Hezbollah. Cu sprijinul și tutela Iranului, Hezbollah a devenit un inamic mult mai puternic pentru Israel decât fusese vreodată OLP.
Este clar acum că războaiele au consecințe nedorite. Și în conflictul actual cu Hamas, nu este clar care ar putea fi jocul final pentru Israel. Dificultățile unui atac la sol din Gaza sunt suficient de evidente. Lupta din stradă în stradă, într-un mediu restrâns, foarte aglomerat, va fi îngrozitor de dificilă pentru forțele israeliene. Hamas are, de asemenea, avantajul unei rețele extinse de tuneluri estimate la 500 de kilometri lungime, permițând militanților săi să atace și apoi să dispară. Israelul poate contracara aceste provocări într-o oarecare măsură folosind roboți și drone, dar tehnologia vederii pe timp de noapte va fi ineficientă în întunericul total al tunelurilor, deoarece aceste dispozitive necesită lumină ambientală slabă pentru a funcționa.
Israelul a avertizat, de asemenea, cei aproximativ 1,1 milioane de civili din jumătatea de nord a Gazei să se mute în jumătatea de sud. În total, ONU spune că aproximativ 1,4 milioane de persoane din Gaza au fost strămutate până acum în conflict, aproape 580.000 fiind adăpostiți în adăposturile ONU. Nu este clar câți oameni sunt încă în nord. Israelul a avertizat că cei care rămân ar putea fi catalogați drept simpatizanți ai "o organizație teroristă".
Inevitabil, vor exista victimeîn rândul civililor. Nu toate vor fi neapărat vina forțelor israeliene, dar în contextul poziției implicite a regiunii și a celor din comunitatea globală care se opun acțiunii Israelului, vina fa fi dată în mare parte Israel.
O altă provocare o reprezintă aproximativ 200 de ostatici luați de Hamas în timpul raidului său în Israel. Hamas spune că i-a răspândit pe teritoriul Fâșiei Gaza. Aproape sigur, unii vor fi în zona de război de nord. Hamas susține că 22 au fost deja uciși de bombele israeliene. Unele rude ale ostaticilor critică guvernul Netanyahu pentru că nu acordă suficientă prioritate eliberării celor dragi.
Ce intenționează să facă Israelul după ce va asigura jumătatea de nord a Gazei nu este clar. Fâșia de coastă se confruntă deja cu o situație umanitară "catastrofală", potrivit ONU. Și în ceea ce privește administrarea teritoriului, sunt puține opțiuni bune.
1) O reocupare militară a Gazei, așa cum a făcut Israelul din 1967 până în 2005.
Aceasta ar constitui o povară militară uriașă și ar expune personalul Forțelor de Apărare ale Israelului la violență și răpire. Președintele american Joe Biden a avertizat că reocuparea ar fi o mare greșeală.
2) Eliminați conducerea superioară a Hamas, declarați victoria, apoi plecați.
O astfel de victorie ar fi aproape sigur pe termen scurt. Alți membri de nivel inferior ai Hamas ar fi mândri să se prezinte pentru a reconstitui grupul. Sau un alt grup, cum ar fi Jihadul Islamic Palestinian, ar putea umple vidul. Israelul nu ar putea controla cine sau ce ar putea fi acea entitate.
3) Solicitați partidului secular Fatah care controlează acum Autoritatea Palestiniană din Cisiordania să preia controlul în Gaza.
Asta abia dacă este viabil. Fatah a pierdut un război civil în fața Hamas în 2007 și nu există niciun indiciu că întoarcerea Autorității Palestiniene ar fi acceptabilă pentru palestinienii de acolo. Mai mult, liderul autorității, Mahmoud Abbas, a fost ales pentru un mandat de patru ani în 2005 – și este încă la conducere. Ca atare, îi lipsește legitimitatea, chiar și în Cisiordania.
4) Administrarea Gazei de către lideri locali nealiniați.
Acesta este un vis. Chiar dacă astfel de soluții ar putea fi găsite, locuitorii din Gaza i-ar vedea aproape sigur ca fiind colaboratori cu israelienii, având în vedere că rolul lor ar fi acela de a-i ține sub control.
5) Administrarea Gazei de către o forță arabă non-palestiniană.
Din nou, acest lucru nu este fezabil. Liderii potențialilor contributori arabi la o astfel de forță, cum ar fi Egiptul, Iordania sau Arabia Saudită, nu ar dori să fie văzuți ca polițieni palestinieni în numele Israelului.
6) Administrarea Gazei de către o forță non-arabă sau a Națiunilor Unite.
Având în vedere riscurile enorme, este foarte greu să vezi vreo țară non-arabă îmbrățișând această idee. O forță de menținere a păcii ONU ar necesita nu numai aprobarea israeliană, ci și o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU într-un moment în care Rusia și China rareori sunt de acord cu cei trei membri occidentali permanenți.
Israelul susține, de asemenea, că Hezbollah a împiedicat forța ONU de menținere a păcii din Liban să își îndeplinească mandatul, împiedicând-o să oprească atacurile militanților. După atacurile Hamas, este puțin probabil ca Israelul să-și încredințeze securitatea forțelor de menținere a păcii. Israelul a crezut că natalitatea din Gaza ar putea fi controlată. Cu toate acestea, populația a crescut atât de mult, încât nu mai este cazul. Cu o rată de creștere de puțin peste 2% pe an, populația sa este de așteptat să fie de trei milioane până în 2030.
Gaza este, de asemenea, incredibil de tânără, cu o vârstă medie de 19,6 ani, comparativ cu media globală de 30,5 ani. Aproape jumătate din populația adultă este șomeră, iar palestinienii din Gaza au de patru ori mai multe șanse de a trăi în sărăcie decât cei din Cisiordania. Aceasta este o rețetă pentru răsturnări sociale și radicalizare.
După cum au remarcat doi jurnaliști israelieni, Efraim Inbar și Eitan Shamir, într-o analiză perceptivă a războiului Israelului din 2014 din Gaza, armata israeliană descrie atacurile sale asupra Gazei ca și cum ar "tunde iarba" – acționând pentru a pedepsi sever Hamas pentru comportamentul său agresiv. Scopul a fost atingerea unor obiective politice și militare realiste și, prin urmare, limitate. A făcut parte dintr-o strategie de uzură pe termen lung, care ar avea un efect temporar de descurajare pentru a crea perioade de liniște de-a lungul graniței. Eliminarea totală a Hamas, au spus autorii, nu a fost un "obiectiv militar atins"
Chiar dacă conducerea Hamas poate fi nimicită, alternativele sunt comtrolul israelian, stăpânirea de către unele grupuri mai radicale sau haosul. Împotriva unui inamic non-statal bine înrădăcinat precum Hamas, Israelul trebuie pur și simplu să "tundă iarba" din când în când pentru a degrada capacitățile inamicului.
Din punct de vedere umanitar, această frază este inacceptabilă. Întrebarea, acum, este dacă președintele israelian Benjamin Netanyahu va încerca o strategie diferită de data aceasta. Vom afla în săptămânile următoare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu