Adrian Năstase a făcut o analiză complexă a peisajului politic românesc după alegeri, punând accent pe temele-cheie care au dominat discursurile publice și pe contradicțiile pe care le-a observat în taberele politice.
Adrian Năstase a abordat subiecte precum polarizarea politică, dilemele suveranismului și rolul influenței externe asupra deciziilor naționale.
„Inainte de alegeri, liberalii nu concepeau să „impartă” puterea. Voiau si presedintia si guvernul. Cu 13% din voturi, s-ar putea ca rezultatul final să fie mai modest. Sau cine stie?PSD VOIA să „impartă” puterea dar pare că „felia de pizza” pe care au obtinut-o (22% din voturi) nu e prea consistentă.Bătălia electorală este in legătură cu „drumul european” al României. Aveam impresia că drumul acesta a fost decis la Revolutie si la masa rotundă de la Snagov (1995), de către toate partidele. Problemele in dezbătere au fost si sunt despre cum să acomodăm deciziile interne din România cu functionarea noastră in organizatiile europene si euro-atlantice.
Discutiile despre modernizare, prin „import” occidental sau intoarcerea la traditii au dominat perioada „pasoptistilor”, a elitelor de după Primul război mondial sau de după cel de-al doilea. Ele au fost influentate si de contextul geopolitic. Oricum, evolutiile noastre au fost in salturi.„Suveranismul” este si o reactie la un anumit tip de hegemonie care isi camuflează interesele sub masca unor „valori si principii”. Problema este că societatea globală nu este o inventie a lui Soros, ci o consecintă a schimbărilor tehnologice (si politice) de după Al doilea război mondial. Abilitatea statelor mai mici este de a-si acomoda interesele cu modificările din lumea globală. Si de a rezista „conditionalitătilor democratice” impuse de organizatiile lui Soros.
Mi se pare paradoxal ca acum „suveranistii” să ceară anchete care să fie făcute de către Trump sau să apeleze la „organizatii supranationale”, gen OSCE, GRECO, Consiliul Europei, etc. Deci de către „străinătate”, in conditiile in care ei nu vor să stea „in genunchi”, in fata lor”, a scris Adrian Năstase.
„Călin Georgescu a fost „candidatul fără chip”, alternativa la cei care nu au inteles, ca reprezentanti ai partidelor, importanta dimensiunii nationale din mesajul politic, intr-o tară puternic polarizată. Votul la prezidentiale (si la parlamentare) a fost, evident, un vot de protest. Georgescu a vrut „să ardă” etapele, folosind persoane de proastă calitate in campania sa, oferind, in final, argumente celor care l-au demonizat. Interesantă radicalizarea jurnalistilor, transformarea unora dintre ei in procurori-acuzatori.
Am descoperit cu ocazia acestor alegeri existenta unor paraziti din societate – influenceri, care manipuleaza, iresponsabil, mintile unora dintre cei care merg la vot. Internetul, din păcate, are si această față neagră, ce va fi accentuată, curând, de inteligenta artificială.
Am auzit, la o televiziune, că la PSD a fost cineva din conducere care a cerut excluderea lui Ponta din partid, probabil pentru că nu a vrut să voteze cu Elena Lasconi, in turul doi al prezidentialelor. In conditiile in care, după rezultatele de la primul tur, el a fost singurul capabil să-si revină „din pumni” si să apere partidul in dezbaterile TV, când ceilalti isi dădeau demisia.
Se pregateste oare o fuziune PSD? USR? Si o altă intrebare – au fost de acord liderii PSD cu scrisoarea Elenei Lasconi pentru Trump? „Partidele pro-europene”, democratice sunt, oare, acum, partidele de sub pulpana lui Soros sau este vechea poveste a dosarelor puse pe masă? Ideologia lor pare, oricum, o marfă perimată”, a mai scris Adrian Năstase.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Anca Murgoci
de Anca Murgoci