Ce tip de campanie scornesc adversarii PSD

Sunt două mari fronturi de atac:

1. Culpabilizarea PSD pentru toți cei 26 de ani de politică din România postdecembristă și

2. Asocierea PSD și a lui Tăriceanu cu sistemul politic „ticăloșit”, plin de „penali”, din cauza cărora „în țara asta se moare cu zile”, aluzie la drama de la Colectiv și la infecțiile nosocomiale, post-Colectiv.

Sub acest stindard și profitând exact ca în teatrele de război de sprijin tactic din partea președintelui și a primului ministru, se va declanșa campania electorală. Doar președintele a spus recent că cei care nu au învățat nimic „vor fi măturați de pe scena publică!”

În campania coaliției prezidențiale, Partidul Uniunea Salvați România va fi poziționat în linia întâi. Cei care se pregătesc să îl voteze, de dragul alternativei, încă nici nu știu că fac parte dintr-un scenariu în care votul lor va fi deturnat explicit către PNL. Sunt tot mai multe indicii, care arată că după alegeri, undeva până în luna martie 2017, USR va fuziona cu partidul condus de Gorghiu.

Unul dintre indicii reiese chiar din felul de a face campanie a celor două formațiuni: prin alipirea imaginii (USR și PNL) de imaginea „independentului” Dacian Cioloș, pe afișe. Mesajul cu dublu sens: „În sfârșit ai cu cine – adică, atât tu Cioloș, ai cu ce partid, cât și tu alegătorule, primești prin „noi USR” o alternativă. Mai simplu, partidul lui Nicușor Dan, ne bagă soarele în ochi printr-o oglindă la care ne îndeamnă să ne uităm. Oare de ce ne este dat să fim păcăliți, mereu și mereu?

În acest partid de debara, fără istorie și fără persoane cu notorietate, care susține nu un independent, ci un așa zis „independent de PSD”, se vrea a se regăsi profilul alegătorului anti-sistem. Din nou, în acestă campanie, PSD va fi „sistemul”. Dacă ar fi să asociez o siglă, care li s-ar fi potrivit celor de la USR, ar fi fost una similară cu locul pozei de profil, la Facebook, dar în care acel contur alb, are silueta lui Cioloș. Adică, nu avem un profil, dar conturul e Cioloș.

Ce mai…nu poate electoratul îndura, cât poate un șef de stat improviza. Acest lucru a fost dat de înțeles și de către fostul președinte, care într-una din ultimele sale spovedanii publice, strâns cu ușa de vremuri și enervat de procuratură, a spus că „din postura de șef de stat poți în egală măsură să întărești instituții sau să îți bați joc de ele”. Ar mai fi o variantă – să faci cum a procedat domnia sa, adică să îți bați joc de ele, apoi să le întărești și în cele din urmă, când nu mai ești șeful lor, să încerci să îți bați din nou joc de ele.

Tot mai mulți oameni înțeleg faptul că nu instituțiile sunt hiba în România, ci pocinogul îl reprezintă unii dintre șefii lor. Longevitățile în funcție prea mari sau lipsa pârghiilor de control, sunt indicatorii cei mai clari, a locului unde se află puterea. Desigur că aproape nimeni nu lasă puterea de bună voie (mai ales pentru că e ceva cu care te poți obișnui ușor) iar dacă tu, ca stat, nu i-ai fixat un mandat, acel om, va face tot posibilul să supraviețuiască vremurilor și oamenilor.

Ceea ce a creat autorul formulei „sistemul ticăloșit” în urmă cu zece ani, s-a constituit astăzi în cel mai important actor politic (AP) din România. Acest actor, lipsit de mandate (temporale!) și control real (nimeni nu este competent și apărat de lege să-l poată face) va fi singurul câștigător adevărat al alegerilor. AP va  ales și reales și reales și iar ales, fără să candideze. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News