EXCLUSIV  Cea mai mare afacere a Securității. Stejărel Olaru: Avea posibilitatea să se implice în mod direct, dezvoltând afaceri atât în țară, cât și în străinătate / video

Liviu Tofan și Stejărel Olaru au vorbit, în exclusivitate pentru DCNews și DCNewsTV, despre cea mai mare afacere a Securității. În anii '80, vizionarea casetelor video a devenit un fenomen național, iar Liviu Tofan a subliniat că probabil multe familii românești încă mai au casete video ascunse prin case, posibil chiar produse de fabrica de casete a lui Dorel (Teodor Zamfir).

„Cea mai mare afacere a Securității este cea cu casete video care a devenit un fenomen. Ce însemna acest lucru în acei ani?", a întrebat Oana Stănciulescu. 

„Fenomenul, în anii 1980, se numea videomania și era, într-adevăr, pentru cei care au deschis aparatele mai târziu, era o manie națională privitul la video. Altfel, fenomenul video a supraviețuit până prin 2015 și sunt sigur că multe case din România mai sunt uitate printr-un dulap niște casete video, poate chiar din fabrica de casete a lui Dorel.", a spus Liviu Tofan.

Statul român avea și afaceri ilegale

Stejărel Olaru a subliniat ca Securitatea și Partidul Comunist desfășurau afaceri atât legale, cât și ilegale. Afacerile legale erau necesare pentru a obține valută după decizia lui Nicolae Ceaușescu de a achita datoriile României. Aceste afaceri se desfășurau sub umbrela Partidului Comunist sau a Securității, prin intermediul băncilor românești.

„Aceasta este una dintre afacerile Securității, afacerea Partidului Comunist. Trebuie să facem diferența dintre cele două? Au fost și afaceri ale regimului comunist și ale Securității sau ale regimului prin intermediul Securității ca instrument, nu doar de tortură, nu doar de presiune permanentă a publicului, dar și de făcut bani?", a spus Oana Stănciulescu. 

„Securitatea avea, prin atribuțiile oferite de lege în acea vreme, posibilitatea să se implice în mod direct, dezvoltând afaceri atât în țară, cât și în străinătate, mai ales în străinătate, pentru că în momentul în care Nicolae Ceaușescu a luat decizia ca statul român să plătească toate datoriile pe care le avea, a fost o foame de valută, iar această valută era obținută prin comerțul extern și firmele de comerț exterior, de regulă, aveau două umbrele sub care activau, a Partidului Comunist sau a Securității.

Ele lucrau prin intermediul băncilor românești, dar aceste afaceri la care mă refer erau cumva afaceri legale. Adică afaceri ale statului român, prin intermediul acestor instituții, mai erau și afaceri ilegale. De exemplu, putem menționa vânzarea de etnici germani sau evrei de către statul român, prin intermediul Securității, în țările în care aceștia urmau să ajungă, în Germania de Vest sau în Israel.", a spus Stejărel Olaru. 

Era o afacere a securiștilor din Securitate

Stejărel Olaru a explicat că afacerea menționată nu a fost inițiată de Securitate ca instituție, ci de anumiți membri ai Securității, majoritatea lucrând la Direcția de Informații Externe. 

„N-aș spune că era o afacere a Securității, ca instituție, ci o afacere a securiștilor din Securitate, a unora dintre acești securiști, cei mai mulți dintre ei lucrând la Direcția de Informații externe. S-au aliniat cumva stelele în privința asta pentru că nimeni nu s-a gândit: „Hai să construim o astfel de afacere”. A fost și contextul politic, au fost și contextul social și personajele implicate, apropo de faptul că l-ați menționat pe Teodor Zamfir (Dorel), astfel încât ea să se contureze și să se dezvolte cu ajutorul Securității.", a spus Stejărel Olaru la emisiunea #Rezist, cu Oana Stănciulescu, de pe DC News și DC News TV. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News