EXCLUSIV  Cearta cu apropiații în perioada electorală, un război al emoțiilor. Psihoterapeutul Alexandru Păunescu arată cum putem gestiona situația

"E doar un pretext (n.r., faptul că ne certăm cu apropiații pentru că n-au votat ca noi și ne facem tot felul de idei), dar chiar dacă este un pretext, asta nu înseamnă că relațiile nu au de suferit. Intensitatea acestor emoții care se atașează pretextului este atât de mare încât celălalt care este atacat este lipsit de experiența anterioară, de iubire, de apropiere, de afiliere amicală sau de orice altă natură.

Și ce este important este conflictul și lupta și, bineînțeles, câștigul împotriva a ceva ce celălalt nu reprezintă de fapt", spune psihoterapeutul psihanalitic Alexandru Păunescu.

Modalități de vindecare în caz că deja ne-am certat cu persoane apropiate

"În astfel de contexte, ca modalități de funcționare, este foarte important mai întâi să observăm prezența emoțiilor și faptul că ele au o intensitate neobișnuită pentru ceea ce se întâmplă în cuplu, în familie, în relația de prietenie - în momentul în care am observat că există o exagerare și dintr-o parte și dintr-o alta, cu siguranță.

În momentul în care ceva nu funcționează, nu funcționează din cauza sau datorită ambilor participanți sau tuturor celor prezenți.

Când observăm o astfel de situație, este foarte important să ne izolăm de factorul stresor. Dacă acesta este generat de alegeri și de conflictul politic care se naște între noi, înseamnă că ar trebui să ne izolăm puțin de această arie și să vedem cum funcționează conflictul în absența acestor stimuli politici. Și atunci vom identifica cu siguranță alte cauze care conduc la acest conflict.

Poate ca celălalt să întruchipeze o figură autoritară care nu a permis o poziționare proprie față de ceva. Un copil care a fost întotdeauna supus controlului părinților și a făcut (n.r., tot ce i-au zis, va spune: nu-mi spui tu cu cine să votez)...

Și atunci, reacția este cu atât mai mare. Sau de asemenea poate să fie și o dezamăgire în ceea ce privește afilierea.

Și asta se întâmplă mai ales în grupuri. Grupurile sunt foarte importante pentru noi. A aparține și a simți că aparții este primordial pentru că nimeni nu poate exista în izolare și în momentul în care cineva trădează grupul, e o dramă pentru toți ceilalți. Și efectele pot fi extraordinar de mari pentru că se ajunge la respingere, la forme de abandon, la tot felul de pedepse și răzbunări (...)", potrivit psihoterapeutului.

Sursa: Pexels

Întotdeauna, exagerările au un puternic caracter patologic

"Deși este un context extraordinar de stresant și de presant și de copleșitor pentru fiecare, pentru că ne pune în ipostaza pierderii unui celălalt important, trebuie să recunoaștem totuși că există și oportunitatea rezolvării unui conflict, dacă există disponibilitate de ambele părți. Dar în momentul în care înverșunarea este atât de mare, din păcate nu mai există cale de comunicare. Și atunci ne disociem sau clivăm lucrurile și alegem fie să ne depărtăm de grup sau persoana respectivă, fie să ne separăm modul în care funcționăm.

Persoana iubită, partenerul, familia sunt într-un mod și, când vine vorba despre politică, nu interacționez cu ei, ci mă exprim într-o altă parte (...).

Nu trebuie neapărat să nu mai vorbim deloc despre politică, pentru că ar fi o exagerare. Întotdeauna exagerările sunt patologice sau au un puternic caracter patologic. În momentul în care ajungem acasă, trebuie să vedem mediul în care ajungem - și este mediu familial, și este mediu emoțional. Și putem să ne facem griji împreună despre viitorul nostru ca familie, despre viitorul nostru ca țară, despre această trăire comună. Dar în momentul în care ajungem acasă și vrem să impunem decizia sau părerea personală în fața unei alte păreri personale, atunci nu ne aflăm decât într-un conflict.

Celălalt nu mai există de fapt. Există doar convingerea că părerea mea trebuie impusă", mai adaugă psihoterapeutul Alexandru Păunescu.

Ascultă mai multe aici:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News