Povestea familiei de liliputani Ovitz începe pe Valea Izei, în Maramureş. În anii ’30, membrii familiei de evrei erau bine cunoscuţi localnicilor din satul Rozavlea. Erau oameni mici de statură care cântau şi dansau.
Succesul lor a venit după ce regele Carol al II-lea i-a primit pentru un număr de circ. Familia Ovitz avea mulţi membri pitici, dar şi oameni de statură înaltă. Capul familiei, Shimshon Iţik Ovitz, s-a căsătorit de două ori cu femei de înălţime normală. Şapte dintre cei zece copii ai lui au ieşit de statură mică. Fraţii au format o trupă de circ şi, astfel, călătoreau în toată Europa. Erau printre cei mai avuţi oameni din sat, fiind primii care aveau maşină.
Povestea acestora a apărut inclusiv în Daily Mail.
După ce a început cel de-al Doilea Război Mondial, viaţa piticilor Ovitz s-a schimbat radical. Într-o zi de mai, în 1944, soldaţii nazişti au venit în satul maramureşan şi i-au luat pe toţi evreii din sat cu destinaţia Auschwitz. Aici, renumitul medic Joseph Mengele, cel care făcea experimente pe sufletele din lagăr, i-a salvat de la gazare păstrându-i pentru cercetări. De cum i-a văzut, Mengele a început să-i interogheze, iar în timp ce ei îi răspundeau el a exclamat: “Voi avea de muncă 20 de ani de acum încolo!”. Doctorul i-a salvat de la gazare nu numai pe cei şapte pitici, dar şi pe rudele lor, în total 22 de persoane. Asta în timp ce câte 3.500 de persoane mureau în primele trei ore de când ajunseseră în lagăr. Perla Ovitz avea 23 de ani când a ajuns la Auschwitz. Ea a fost ultima dintre fraţii care au supravieţuit Holocaustului şi care a povestit cu amănunte, înainte de a muri, în 2001, prin ce coşmar a trecut în lagăr. Familia ei a devenit obiectul cercetării medicului, care aparent le oferea atenție și protecție, totul însă pentru a făce unele dintre cele mai groaznice experimente pe ei.
Laboratorul în care Mengele realiza aceste experimente arăta ca o clinică obişuită, cu personal îmbrăcat în haine albe. Medicul a început experimentul prin a le lua sânge subiecţilor lui din Maramureş. Acest lucru s-a repetat în fiecare săptămână. “Cantitatea de sânge era enormă, noi eram morţi de foame, iar de multe ori am leşinat”, îşi amintea Perla. Acest lucru nu-l descuraja deloc pe doctor, care aştepta ca subiecţii lui să-şi revină din leşin, după care reîncepea să le ia sânge.
Perla povestea că, de fapt, Mengele nu ştia ce caută în ei. El voia să vadă care este codul genetic pentru nanism. Făcea testele pentru problemele renale, pentru ficat şi pentru tifos. Foarte des, medicii îi testau şi de sifilis, în timp ce psihiatrii din lagăr îi supuneau la teste de inteligenţă. Cele mai dureroase experimente erau cele prin care li se turna alternativ apă fierbinte şi apă foarte rece în ureche. Perla spunea că acest experiment îi ducea la nebunie. De asemenea, şi ei şi surorilor ei li s-au scos dinţi sănătoşi fără niciun fel de anestezie sau li s-a smuls părul din cap.
Piticii deveniseră un fel de sclavi ai lui Mengele, erau la bunul plac al medicului. Când a venit ordinul ca toată lumea din lagăr să intre la gazare, Mengele i-a salvat a doua oră pe liliputani şi i-a dus într-un alt loc. Membrii familiei Ovitz aveau grijă să fie întodeauna veseli în faţa medicului. Ei i se adresau cu “Excelenţa Voastră” şi îi cântau unul dintre cântecele lui preferate: “Vino să mă faci fericit”. Perla a povestit că, în ciuda tuturor tratamentelor şi experimentelor inumane la care au fost supuşi, fraţii şi surorile ei ajunseseră să-l iubească pe Mengele. Cât despre ea, Perla a spus că n-a avut niciodată curajul să-l vorbească de rău.
“Ne-a spus atunci că, atât timp cât el e acolo, noi o să fim în viaţă. Era curios să afle cum dintr-o mamă sănătoasă şi un tată liliputan pot ieşi pitici, dar şi copii normali”, povestea Perla înainte să moară în 2001, la 81 de ani. Mengele îi folosea pe cei şapte liliptani pentru spectacol atunci când veneau generalii nazişti în vizită. După o coregrafie gândită de doctor, liliputanii trebuiau să defileze dezbrăcaţi şi cu mâinile sus. Pentru a le arăta oaspeţilor ce cercetează el, Mengele îi înţepa pe pitici cu tacul de billiard. La finalul spectacolului, ofiţerii aplaudau şi îi îndemnau pe liliputani să bea. Într-o zi, i-a filmat chiar, să-i arate lui Hitler că nu stătea degeaba în lagar. După câteva cadre, Mengele ar fi exclamat că “lui Adolf chiar o să-i placă asta”.
În 1945, când războiul s-a terminat, Mengele şi-a adunat rapoartele medicale şi a fugit. Piticii au fost duşi în Rusia, iar de aici au mers în Rozavlea, unde au găsit aurul şi bijuteriile încă îngropate sub maşina lor. Doar 50 dintre cei 650 de evrei deportaţi se mai întorseseră. În 1949, familia de liliputani a emigrat în Israel şi a continuat să facă spectacole aşa cum făceau înainte să meargă în lagăr. Doctorul Mengele a scăpat de justiţie prin fuga lui în America de Sud, dar, în 1979, s-ar fi înecat. Perla a spus că dacă ar fi fost prins nu crede că el şi-ar fi cerut scuze vreodată pentru atriocităţile comise. “Dar dacă judecătorii m-ar fi întrebat dacă să-l spânzure, le-aş fi spus să-i dea drumul”, a spus Perla. “Am fost salvată prin harul Diavolului- Dumnezeu îl va judeca pe Mengele”, a mai spus Perla, care a arătat că malformaţia ei a fost singura şansă ca Dumnezeu să o ţină în viaţă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News